Un executiv care şi-a construit întreaga carieră în domeniul energiei a devenit antreprenoare în modă. Care este povestea brandului Ami Amalia, care vrea să pună România pe harta creatorilor şi a exportatorilor de lux?„Au fost foarte multe schimbări, în fiecare etapă importantă a vieții mele, care de obicei corespunde și cu schimbarea țării în care locuiesc.”, spus Amalia.Întreaga carieră şi-a construit-o într-un domeniu conex energiei şi spune că a iubit ceea ce a făcut. De altfel, toate statele în care a locuit şi lucrat sunt cunoscute pentru resursele lor de petrol sau gaze, chiar şi România, deşi în ţară s-a întors cu un alt scop, acela de a dezvolta primul său proiect antreprenorial – Ami Amalia.Povestea Ami Amalia a început să se contureze în timpul celui de-al doilea concediu maternal al Amaliei Săftoiu. Spune că dacă nu ar fi avut acest răgaz, nu ar fi găsit nici timpul şi nici motivaţia să se apuce de modă.
A studiat Drept și Jurnalism în România, are și un master Energy Management și în Drept Internațional la University of Oslo. A locuit în Dubai, apoi în Azerbaidjan, unde l-a cunoscut pe soţul ei, de naționalitate norvegian, apoi s-a mutat la el acasă, la Oslo, ulterior în Kazahstan, în Norvegia din nou, apoi la Moscova, la Oradea, încă o dată în Norvegia, iar acum s-a stabilit la București, ca să fie mai aproape de principala ei clientelă. În 2017 Amalia Săftoiu a creat din nimic Ami Amalia, un brand de tricotaje premium „made in Romania”, într-o făbricuță din Oradea, așa cum i-a povestit lui Andi Moisescu la ApropoTV. Brandul ei realizează pulovere ce costă sute de euro și de la început dorea să le vândă și acasă, în România din care plecase în urmă cu 20 de ani și unde acum investea în acest concept de luxury knitwear. Astăzi, Ami Amaliaeste în lista celor mai apreciate branduri de luxury knitwear din lume, cu apariții în Vogue, recunoscut pentru calitatea produselor sale, vândut pe Farfetch, apreciat de cliente din întreaga lume, scrie elle.ro. Amalia a povestit ce se ascunde în spatele „Luxury knitwear, sustainable living”. A plecat din Petroșani și s-a școlit. A muncit și iar a studiat. A lucrat în echipe multinaționale în șapte țări și a devenit cetățean al lumii. A experimentat culturi diferite și a înțeles ce înseamnă luxul. De la luxul nordic, tradus în calitatea vieții prin respect pentru natură, corp și suflet, și până la luxul ostentativ din Dubai, Moscova, acolo unde noțiunea de lux are alte valențe și întruchipări.
„Noi nu locuiam în țară, veneam foarte mult în țară, dar eu am vrut să găsesc oameni care vor să lucreze independent, cu responsabilitate, cu mândrie, fără să aibă modelul vechi de șef în birou. Facem lucrul ăsta de 6 ani, în primii ani ne împărțeam între Oslo, Moscova și Oradea. Da, este mult mai greu, dar în același timp am știut că nu avem nevoie de sute de angajați”, spune antreprenoarea.Firma are acum puțin peste 20 de angajați, la care se adaugă colaboratori externi pentru dezvoltare webshop, contabilitate și juridic.
Pentru că familia ei s-a mutat deseori, cu toții au prins gustul libertății de a lucra de oriunde – „cât vrei, când vrei” – și de a nu pleca în vacanță la 1 iulie, odată cu toată lumea. „Am știut că nu ne reprezintă și nu vrem acest lucru și că vrem să ne construim un mod de viață unde, chiar dacă nu vrem să luăm o pauză la a ne gândi despre business, să putem să fim mobili în lume. Asta a fost principalul criteriu în a căuta angajați – nu pot să le spun angajați, pentru că sunt toți parteneri pentru noi, business-ul este destul de mic, fiecare are un aport important și așa am vrut să fac de la început. Mi s-a spus: Nu poți să ai o fabrică de tricotaje fără să fii în fabrică. Bineînțeles că a durat mai mult, nu pot să compar cu fabricile care lucrează lohn, bineînțeles că e un alt mod de afacere. Dar ce vrem noi să facem este să punem accentul pe calitate și oameni care să crească, să simtă că sunt parte din business. Ei s-au obișnuit să nu fiu acolo în birou tot timpul, dar să fiu cu sufletul, cu sfatul, să fiu la un telefon, sau alături de ei, dacă îmi spun că au o perioadă grea. Dar nu acea prezență fizică în birou cu angajații”, spune Amalia Săftoiu pentru zf.ro.Iniţial piesele Ami Amalia erau creionate in-house, însă producţia era subcontractată către diferite fabrici din România. Treptat, antreprenoarea a reuşit să îşi dezvolte producţie proprie, aşa că întregul proces este acum integrat.La Ami Amalia totul porneşte de la firele care pot fi de vicuna, caşmir, iac, lână merinos (de foarte multe tipuri), lână de oaie, mătase, bumbac, bumbac organic, in italienesc, alpaca, suri alpaca sau black alpaca (firele provin de la un animal care are culoarea neagră). Toate sunt naturale.În cazul vicuna, un animal care trăieşte în America de Sud şi care este protejat, cantitatea de lână produsă este foarte mică. Preţul este astfel unul foarte mare, la fel şi cererea.Cum a ajuns la Oradea?„Am mers în Transilvania, de unde sunt eu.“ A luat la pas fiecare oraş şi fiecare fabrică ce era încă funcţională, dat fiind că multe s-au închis. Într-un final, a ajuns la Oradea, un oraş care i-a plăcut estetic şi ca vibe, dar care s-a dovedit potrivit şi datorită legăturii cu autostrada ce duce către Vest şi datorită proximităţii de Budapesta, de unde avea zboruri directe către Oslo şi Moscova.La momentul acela, Oradea avea cinci fabrici de tricotaje, trei cu acţionariat străin şi două cu acţionariat local. Totuşi, a fost greu să lucreze astfel, aşa că Amalia Săftoiu a cumpărat prima maşină pentru a testa firele.
„Totul la noi începe cu firul, nu cu designul. Eu merg la târgurile de fire, cum ar fi Pitti Immagine Filati în Florenţa. Deşi nu cumpărăm volume mari, lucrăm cu cei mai importanţi jucători din domeniu, pentru că avem viziune comună.“
Firele naturale, spune antreprenoarea, trebuie spălate, uscate şi aburite, iar abia apoi înfloresc. În mod natural, ele sunt aspre, arată diferit. Plus că, înainte de a fi folosite, trebuie testate pentru a le vedea comportamentul. Piesa de rezistență din garderoba Amaliei este „primul pulover de 100% vicuña tricotat la fabrica noastră, de echipa mea. Nu pentru că are o valoare comercială la fel ca o rochie couture, ci pentru că ne pune în liga foarte selectă a celor care înțeleg și lucrează cu acest fir extrem de rar.”
