Nicolae POP | Mici… nedumeriri

„Unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare. Alţii, ca o lecţie…” – Maica Tereza

Aş vrea să văd (măcar) o analiză oficială în baza căreia se iau deciziile la nivelul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă!

În primul rând, m-ar interesa cât la sută dintre cei infectaţi cu Covid-19 fac forme grave ale bolii, respectiv câţi au nevoie de internare în secţiile de ATI, în paturi „cu oxigen”. Pentru că, „scenariul 3” – sau „scenariul roşu” – este definit ca „situaţia în care capacitatea spitalelor de boli infecțioase, de pneumoftiziologie și a celor de suport este depășită de numărul de cazuri de COVID-19 care necesită spitalizare”, dar nu se precizează dacă este vorba de spitalizare „simplă” sau în secţiile ATI, în paturi „cu oxigen”; iar în condiţiile în care formele uşoare sunt tratabile la domiciliu, singura problemă pare să fie numărul insuficient de paturi „cu oxigen”! Mai concret, aş vrea să aud o informare oficială de genul „Dacă se îmbolnăvesc, într-o săptămână, 1.000 de… judeţeni, 200 pot avea nevoie de pat cu oxigen, iar noi nu avem în spitalele locale decât 100 de astfel de paturi. Deci, medicii vor trebui să decidă cine are şanse mai mari să scape şi cine nu!” Ar fi mai pe înţelesul tuturor, deşi tot nu justifică (deocamdată) „ţintele” de 1,5 sau 3 la mie.

Sau, ar trebui să subînţelegem că peste 3 cazuri la o mie de români înseamnă un număr de pacienţi „gravi” care ar depăşi capacitatea spitalelor de a-i trata corespunzător? Aş prefera să ni se spună oficial!…

De ce sunt… nedumerit? Pentru că, Facebook-ul e plin de… dezinformaţii şi de oameni care, din nefericire pentru ei şi pentru noi, nu sunt capabili să discearnă între postările oficiale şi cele „demente”. Pentru că, în continuare, cei care ar trebui să gestioneze acestă situaţie de criză dau senzaţia că bâjbâie. Şi asta în timp ce copiii acumulează tot mai mari pierderi – atât educaţional, cât şi emoţional; unele domenii – de exemplu HoReCa – estimează minimum 50% faliment până la sfârşitul anului; instituţiile de cultură (şi aşa vitregite de… soartă) încep să fie considerate inutile; profesiile „liberale” (de la frizeri la traducători autorizaţi) sunt în mare pericol; sportul de masă devine e-sport etc.. Nu, nu e bine…

Îmi spunea cineva, cu mult timp în urmă, că, niciodată, comunicarea nu este o… problemă, ci ar trebui să fie o parte a soluţiei. Deci, ar fi bine să comunicăm onest şi corect – „scurt şi la obiect” -, pe înţelesul tuturor. Iar dacă nu avem… explicaţii şi/ sau soluţii, să recunoaştem asta şi să transmitem recomandări ale specialiştilor capabili să şi le asume. Nu uitaţi: un singur om prost (că de rea-intenţie sperăm că nu poate fi vorba) poate face foarte mult rău; mai ales acum…

Altfel, în aceste zile, respectarea regulilor este foarte importantă! Gândiţi-vă la sănătatea voastră şi a celor apropiaţi!