Atunci când am ales titlul m-am gândit că vor fi multe critici. Am ezitat să păstrez acest titlu. L-am menținut încercând să fiu pregătit pentru eventualele critici ce vor urma.
Sunt avocat, dar mă pricep puțin la analize economice. Am analizat și statisticile privind numărul de îmbolnăviri, vindecări sau decese provocate de coronavirus. Ca avocat, care profesez în special în domeniul dreptului penal, știu că sunt obligat prin lege să îmi exercit profesia. Mărturisesc că sunt fericit că pot profesa, chiar dacă la un nivel mult mai redus decât în urmă cu aproximativ o lună de zile.
Citesc cifrele zilnice și realizez că nu e de glumă cu pandemia legată de coronavirus. Cu siguranță izolarea sau distanțarea socială sunt benefice din punct de vedere medical, pentru a limita posibila răspândire a virusului.
La Poliție sau la Parchet nu am mai fost de ceva timp, am fost la niște audieri cu persoane private de libertate în cadrul arestului. La instanțele de judecată am fost la verificări de măsuri preventive și la unele cauze apreciate ca fiind urgente.
S-a prelungit starea de urgență cu 30 de zile și este foarte posibil ca, date fiind statisticile actuale, această situație să se prelungească până la mijlocul lunii iunie 2020. Deși am fost percepuți ca o firmă de avocați penaliști, astăzi ramura dreptului penal este în cadrul societății noastre la un nivel de 50% din activitate, cealaltă jumătate acoperind dreptul comercial, fiscal, civil, dreptul muncii sau contravențional.
Sub aspectul dreptului penal, mă repet, ne rezumăm în mare parte la clienții vechi ai firmei, deoarece polițiștii și procurorii nu mai efectuează acte de urmărire penală, cu excepția celor cu arestați sau urgente (probabil maxim 5% din activitatea normală anterioară pandemiei). Sub aspect civil, comercial, fiscal, muncii, contravențional, clienții ”nu rup ușile” firmelor de avocatură în această perioadă.
Interacționăm cu firme naționale și multinaționale și percepția este că situația economică se degradează pe zi ce trece. Unele firme au apelat la șomajul tehnic, iar altele au încetat efectiv multe contracte de muncă ale angajaților. Mărturisesc că unele firme erau deja într-o situație financiară complicată, dar altele au ales să facă economii încă din faza incipientă a degradării situației economice. Pe mulți nu i-a interesat că ani de zile au făcut profituri substanțiale cu angajații pe care azi i-au trimis în șomaj tehnic sau chiar le-au desfăcut contractele de muncă.
Am văzut situații unde unul din capii familiei a intrat în șomaj tehnic sau chiar și-a pierdut locul de muncă. Am văzut familii unde ambii susținători ai familiei au intrat în șomaj tehnic sau și-au pierdut locurile de muncă. Mulți dintre ei având copii acasă sau părinți sau rude pe care îi ajutau financiar.
M-am uitat în jur și am văzut că majoritatea avocaților scriu materiale juridice, postează pe Facebook, participă la dezbateri pe teme juridice sau își oferă serviciile on-line. E lăudabil că se întâmplă asta. Am reflectat și eu și alți colegi cu care am discutat și parcă regretăm vremurile în care eram atât de ocupați să stăm de vorbă cu toți clienții și să ne ocupăm de toate cauzele în care ni se solicita ajutorul.
Mă uit în jur și văd că autoritățile noastre ne spun să rămânem pe mai departe izolați. O decizie medicală cu siguranță pozitivă. Citesc deciziile altor țări (Germania, Austria, Elveția, Cehia, Suedia, SUA) care se pregătesc să repornească economiile. România nu se pregătește să repornească nimic economic. Nu intru în zona politică să analizez de ce românii merg să muncească acum în Germania în vreme de pandemie și nu pot să lucreze în țara lor.
Mă uit la cifrele economice ale societăților cu care lucrăm. Arunc în același timp o privire la cifrele oficiale care indică un număr de peste 1 milion de oameni în șomaj tehnic și peste 200.000 de contracte de muncă încetate definitiv (aici vorbim de angajații în privat, dar se preconizează că vor fi afectate și contractele de muncă și veniturile bugetarilor).
Oare câți oameni intră cu fiecare zi de prelungire a ”înghețării economiei” în șomaj tehnic sau câți își vor pierde definitiv locurile de muncă cu fiecare zi de prelungire a acestei situații? Câte firme își vor reduce substanțial activitatea sau vor falimenta până se va decide reluarea activității. Eu înțeleg că poți să lucrezi dacă respecți anumite reguli de distanțare socială și protecție împotriva posibilelor îmbolnăviri.
Cât stăm acasă? Încă o lună? Încă două luni? Încă 6 luni? Când se termină restricțiile vom avea firmele întregi, înjumătățite, falimentare? De ce toate țările dezvoltate se pregătesc să repornească economiile și noi nu avem nicio strategie economică? Or fi proști nemții, austriecii și americanii?
Sigur că există un risc mare. Să reîncepi activitatea economică și să ai o explozie de îmbolnăviri pentru care sistemul nostru medical nu e pregătit. Nu sunt medic, dar mă uit în jur și văd persoane și familii rămase pe drumuri, cu copii și părinți pe care îi îngrijeau și le asigurau cele necesare traiului.
Pledez categoric pentru repornirea economiei, pentru a putea crea plus valoare și venituri pentru angajați și pentru angajatori, dar și pentru stat în același timp. Totul cu reguli stricte de distanțare socială și limitare de răspândire a coronavirusului. Așa cum fac și alte țări din jurul nostru.
Rămâne întrebarea: murim de foame sau de coronavirus?
Rămâne să apreciați fiecare.
RĂZVAN DOSEANU – avocat, Baroul Bihor
1
0.5