Prin Decizia nr. 601/16.07.2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 164 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale, reținându-se că se aduc atingeri prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 50, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1), și prin prisma art. 12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
În esență, art. 164 alin. (1) C. proc. civ. nu este conform Constituției, întrucât măsura de ocrotire a punerii sub interdicție nu este însoțită de suficiente garanții, astfel cum sunt ele prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, întrucât: nu rezultă dacă vizează lipsa totală a discernământului persoanei, deși potrivit convenției menționate, o măsură de ocrotire se instituie ținând cont de existența unor grade diferite de capacitate, iar o măsură precum interdicția judecătorească trebuie să fie reglementată doar ca ultimă soluție (ultima ratio); nu sunt respectate standardele internaționale din perspectiva duratei pentru care se instituie măsura de ocrotire și nici sub aspectul revizuirii periodice de către o autoritate competentă, măsura de ocrotire a persoanei cu deficiențe impunându-se a fi individualizată raportat la gradul de incapacitate.Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În practica judiciară au fost exprimate mai multe opinii cu privire soluția susceptibile a se pronunța cu privire la cererile de punere sub interdicție: dacă potrivit unei prime opinii, s-ar impune respingerea acestor cereri, ca inadmisibile, potrivit unui alt punct de vedere, ar fi posibilă admiterea acestor cereri exclusiv în cazul lipsei totale a capacității psihice, condiționat de revizuirea măsurii într- un termen stabilit de instanță. O altă soluție propusă a fost aceea de formulare a unei cereri adiționale, de modificare a cererii inițiale în sensul solicitării instituirii curatelei, conform art. 178 C. civ. sau a formulării unei acțiuni în constatarea lipsei discernământului, potrivit art. 35 C. proc. civ.
Acest text prevede că cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Or, existența sau, după caz, lipsa discernământului este o stare de fapt care nu intră în sfera de aplicare a dispoziției legale analizate, o atare cerere având caracter inadmisibil. Mai mult decât atât, independent de argumentul anterior expus, validarea unei astfel de teze ar fi de natură să înfrângă caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale a României. Concluzia menționată se impune prin prisma considerentelor care fundamentează decizia menționată, a căror esență rezidă în
lipsa instituirii garanțiilor care să însoțească măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească, aspect apt să aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 50, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1), și prin prisma art. 12 din Convenția privind
drepturile persoanelor cu dizabilități.
Stabilirea unei durate a măsurii pe cale judecătorească nu este conformă garanțiilor menționate de Curtea Constituțională a României în cuprinsul Deciziei nr. 601/16.07.2020; mai mult decât atât în cuprinsul deciziei, s-a reținut că nu sunt îndeplinite o serie de garanții, astfel cum sunt ele prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în afara celei vizând durata măsurii, întrucât: nu rezultă dacă vizează lipsa totală a discernământului persoanei, deși potrivit convenției menționate, o măsură de ocrotire se instituie ținând cont de existența unor grade diferite de capacitate, iar o măsură precum interdicția judecătorească trebuie să fie reglementată doar ca ultimă soluție (ultima ratio); nu sunt respectate standardele internaționale din perspectiva necesității revizuirii periodice de către o autoritate competentă, măsura de ocrotire a persoanei cu deficiențe impunându-se a fi individualizată raportat la gradul de incapacitate.Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative a fost adoptată de Parlament, proiectul de lege fiind trimis pentru promulgare. Potrivit art. 7 pct. 22 din proiectul de lege menționat, art. 164 din Codul civil urmează a fi modificat, având următorul conținut:
(1) Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale, poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri ete necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane.
(2) O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăților sale mintale este parțială și este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.
(3) Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice.
(4) O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.
(5) Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.
(6) Pot beneficia de tutelă specială și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă. Cu toate acestea, atunci când instanța de tutelă apreciază că ocrotirea persoanei se poate realiza prin instituirea curatelei sau prin punerea sa sub consiliere judiciară,această măsură se poate dispune cu un an înainte de data împlinirii vârstei de 18 ani și începe să producă efecte de la această dată.
Art. 7 pct. 23 din proiectul de lege prevede că art. 165 C. civ. va avea următorul conținut:
Instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale poate fi cerută de către cel care necesită ocrotire, de soțul sau rudele actestuia, de afini, de persoana care locuiește cu el, precum și de celelalte persoane, organe, instituții sau autorități prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că, după pronunțarea Deciziei nr. 601/16.07.2020 de către Curtea Constituțională a României, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 164 alin. (1) C. civ. sunt neconstituționale, și până la adoptarea de către legiuitor a unor dispoziții legale conforme cu dispozițiile constituției cerere de punere sub interdicție vor fi respinse ca inadmisibile.
Art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 140/2022
adoptarea de către legiuitor a unor dispoziții legale conforme cu dispozițiile Constituției,
pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și privind unele măsuri de ocrotire completarea unor acte normative prevede că judecarea cererilor având ca obiect punerea sub interdicție judecătorească aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei legi se reia, indiferent de stadiul procesual în care acestea se află, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin prezenta lege; în cazul cererilor prevăzute la alin. (1) aflate în apel, hotărârile prin care acestea au fost soluționate în primă instanță se consideră desființate de plin drept, iar dosarele se transmit de îndată, din oficiu, pe cale administrativă, primei instanțe competente.
Având în vedere Decizia CCR a fost adoptată Legea 140/2022 de modificare și completare a Codului Civil: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/255575.
Despre efectele legii: https://www.bihorjust.ro/legea-140-2022-ce-a-modificat-codul-civil-si-alte-acte-normative-importante-efecte/
