”Dacă ceea ce se vehiculează este adevărat, adică judecători audiati ca martori, renegându-si propriile decizii, în conditiile în care respectivele hotărâri au rămas definitive, înseamnă că putem pune lacăt pe România.” Este concluzia amară a judecătoarei Adriana Stoicescu, președinta Tribunalului Timiș. Magistratul atrage atenția asupra faptului că justiția a fost, de fapt, tratată ca anexă a puterii politice și că, deși judecători și procurori au fost arestați și hăituiți, nici măcar propriii colegi nu i-au apărat. ”Azi cerem să fim respectați, după ce ieri am întors capul și ne-am prosternat în fața unor personaje care au terorizat o țară și care au întinat însăși ideea de justiție”, scrie judecătoarea Stoicescu, al cărei mesaj îl redăm în continuare.
”Nu am comentat și nu voi comenta niciodatș hotărâri judecătoresti. Dacă ceea ce se vehiculează este adevărat, adică judecători audiati ca martori, renegându-si propriile decizii, în conditiile în care respectivele hotărâri au rămas definitive, înseamnă că putem pune lacăt pe România. Un lacăt ruginit, care să sigileze definitiv o țară în putrefacție.
Am spus-o, o repet: plătim acum prețul mizeriilor în care ne-am complăcut. Al anilor în care am închis ochii, pentru că, dacă mie nu mi se întâmplă, înseamnă că nu există. Este cutremurător să înțelegi că lașitatea, compromisul au fost cuvinte de bază în anii precedenți, în care, vegheați de niște protocoale absolut infecte, justiția a fost, de fapt, tratată ca anexă a puterii politice, luată în derâdere.
Au fost colegi judecători și procurori hăituiți, reținuți, arestați. Ati văzut vreun coleg să îi apere? Ați văzut un comunicat, al oricui, de oriunde, care să îi susțină? Tăcem, complici cu un sistem pervers, care azi mă amenință că s-ar putea ca răbdarea lor să se termine. Așa, și ? Ce veți face? Ceva nou? Sau aceleași mizerii?
Este inimaginabil ca într-un stat ce se pretinde de drept, ani întregi, justiția penală să fie influențată de protocoale și nimeni din sistem să nu reacționeze.
Furia oamenilor împotriva judecătorilor de acolo izvorăște. Din incapacitatea noastră de a ne opune la timp distrugerii ideii de dreptate. Nimeni nu ar critica judecători sau hotărâri dacă asupra întregului sistem nu ar plana suspiciunea că toți suntem lași și, în acest mod, părtași.
Nimeni nu ar avea ceva cu pensiile sau salariile noastre dacă ar ști că răspundem pentru erorile de judecată, uneori grosiere.
Azi cerem să fim respectați, după ce ieri am întors capul și ne-am prosternat în fața unor personaje care au terorizat o țară și care au întinat însăși ideea de justiție. Azi cerem discrețție, după ce ieri tremuram în fața dosarelor, neștiind dacă e bine să dăm soluția exact cum trebuie și cum simțim sau cum ar fi bine să sune, pentru liniștea noastră.
Nu, nu suntem atacați noi, ci lașitatea noastră, pasivitatea, infatuarea, suficiența. Iar acum lucrurile se vor tranșa. SIIJ va dispărea, lupta anticorupție se va relansa, cu motoarele turate. Următorii pe listă vom fi noi, judecătorii care vorbim. Și, la cum merg lucrurile, nu va avea cine să ne apere. Mă întreb dacă am merita să fim apărați…”
