Lovitură în procesul bihoreanului acuzat că și-a torturat concubina până când aceasta s-a spânzurat | Curtea de Apel Oradea i-a tăiat aproape 10 ani din pedeapsă. Daunele morale sunt de 6 ori mai mici

De la 15 ani de închisoare la 5 ani și 6 luni după gratii. Curtea de Apel Oradea a tăiat aproape 10 ani din pedeapsa aplicată de Tribunalul Bihor lui Ciprian Pogana, bărbatul acuzat că și-a bătut concubina până când aceasta și-a pus ștreangul la gât. Instanța de apel l-a achitat pe inculpat pentru acuzațiile de rele tratamente aplicate celor trei copii pe care îi avea cu victima, considerând că faptele nu au existat. În plus, Curtea a redus pedepsele pentru violență în familie și determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Chiar și daunele morale au fost drastic tăiate, fiecare din copiii victimei primind 20.000 de euro, față de 100.000 de euro, cât acordase Tribunalul Bihor.

Anchetatorii au fost șocați să observe că femeia avea vânătăi pe tot corpul, iar un braț îi era pus în ghips, fiind fracturat. Cercetările care au urmat au scos la iveală iadul în care victima trăise an la rând din cauza concubinului său, Ioan Pogana.

Venită din Moldova, femeia locuia cu Pogana din 2001, când divorțase de fostul său soț. S-a mutat împreună cu Ciprian Pogana și au avut trei copii. În timp, gelos și violent, bărbatul a început să o lovească și să o umilească, reproșându-i tot felul de lucruri. Abuzurile se petreceau chiar și în fața copiilor, Pogana ajungând la un moment dat să o dezbrace în pielea goală și să o alunge în stradă.

Mai mult, cu câteva luni înainte să se sinucidă, femeia a fost legată de un copac și bătută cu parul, fiindu-i rupte mai multe coaste. Concubinul său i-a interzis să meargă la serviciu și să vorbească la telefon ori cu vecinii. De teama amenințărilor cu moartea, victima nu a anunțat autoritățile. Însă, ajunsă la capătul răbdărilor, într-o dimineață de iunie 2017 a luat o sfoară și și-a pus capăt zilelor.

”Curtea reţine că inculpatul, chiar dacă a fost un tată mai strict şi sever, care uneori aplica corecţii fizice minorilor şi o scurtă perioadă (aprox. 6 luni) a abuzat-o fizic şi emoţional pe concubina sa, pe care o suspecta de infidelitate, nu se poate susţine per total că a fost un tată abuzator, care să poată fi acuzat de infracţiunea de rele tratamente aplicate minorilor. Este foarte adevărat că orice corecţie de natură fizică nu este permisă şi astfel putea răspunde penal pentru unele infracţiuni de violenţă în familie, însă de la acestea la rele tratamente aplicate minorului, care este o faptă de natură să pună în pericol grav dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorilor, este cale lungă. Aşa cum s-a arătat de martorii relevanţi şi obiectivi (profesori, preot, vecini) cei trei copii erau curaţi, îngrijiţi, respectuoşi, cuminţi, cu rezultate foarte bune la şcoală, cu alte cuvinte un exemplu pentru alţi copii, nu au relatat altor persoane faptul că erau abuzaţi, doar unele incidente nedorite, dar izolate”, se arată în hotărârea Curții de Apel Oradea, publicată pe portalul Rejust.

Instanța de apel a mai constatat că, în relaţia cu copiii, Ciprian Pogana şi-a asumat rolul de tată şi s-a ocupat de creşterea, educarea şi disciplinarea acestora: ”Se constată că inculpatul desfăşura cu fiecare dintre copii activităţi prin care aceştia se simţeau confortabil (…). Experta concluzionează că atmosfera în familie s-a degradat în cursul anului 2016, când victima (…) s-a întors la serviciu, inculpatul resimţind un sentiment de părăsire de abandon. Se arată că până în anul 2017, relaţiile de familie erau funcţionale între membrii familiei, care nu se confruntau cu situaţii de stres majore, inculpatul era liniştit atâta timp cât concubina sa era acasă, el fiind cel care se ocupa de resursele familiei, lucra toată ziua şi avea şi activităţi cu copiii. Declanşarea haosului în familie a intervenit în luna februarie 2017, când victima a fost acuzată de infidelitate.”

Judecătorii Curții de Apel Oradea au mai arătat că ”faptul că abuzurile inculpatului asupra mamei copiilor putea fi considerată o acţiune gravă care să pună în pericol dezvoltarea morală şi psihică a minorilor, dar aşa cum am arătat, aceste abuzuri au fost o perioadă relativ scurtă, iar iar inculpatul atrăgea atenţia minorilor să meargă la ei în cameră atunci când era scandal cu mama lor. Ca urmare, din punct de vedere subiectiv, astfel cum a reţinut şi experta psiholog, intenţia inculpatului a fost de a-i ferii pe minori de aceste scandaluri, iar faptul că minorii uneori ieşeau din cameră şi săreau în ajutorul mamei lor, nu i se poate reproşa inculpatului în mod direct.

De asemenea, persoana vătămată (fata cea mare) a arătat că de multe ori când era scandal acasă între părinţi, ei, copiii, plecau în vecini sau la naşa lor. Reţinem astfel că minorii nu au asistat în mod efectiv decât în mod sporadic la scandalurile din familie, acesta fiind cel mai posibil şi motivul pentru care experta psiholog nu a identificat nici o urmă de traumă în psihicul copiilor, referitor la aceste evenimente neplăcute.

În fine, nici punerea minorilor să presteze diferite activităţi în gospodărie sau să culeagă ciuperci, ori să meargă la pădure cu tatăl lor, nu au fost fapte de natură abuzivă, dimpotrivă, ajutorul dat de copii părinţilor în gospodărie, este de natură să responsabilizeze minorul, să realizeze greutăţile prin care trec părinţii. Bineînţeles aceste activităţi sunt chiar de natură a fi pozitive dacă se rezumă la munci uşoare, compatibile cu vârsta minorilor. (…) Inculpatul nu i-a pus pe minori să presteze munci grele (curat în casă sau curte, ajutor dat mamei la grădinărit, muls vaca, dus vaca la păscut, cules de fân, păzit calul de muşte, culegerea unoor lemne subţiri pentru încălzit, etc). De asemenea, punerea minorilor la astfel de munci era ocazională, cu respectarea programului de şcoală al acestora, unde aşa cum s-a arătat mai sus, copii aveau rezultate deosebit de bune.

Prin urmare, apreciem că este mult mai benefic pentru copiii care trăiesc în mediul rural, dar nu numai, să presteze activităţi utile familiei, în aer liber, decât, spre exemplu să paratziteze neclintiţi în faţa unor monitoare sau telefoane mobile toată ziua, aşa cum din păcate trăiesc mulţi minori în ziua de astăzi. Tocmai aceştia din urmă sunt cei cu adevărat neglijaţi şi care sunt pasibili de grave probleme psihice şi de comportament, de adaptare în societate, etc.”

”În ce priveşte infracţiunea de determinare a sinuciderii, apreciem că aceasta prezintă gravitatea maximă în situaţia în care făptuitorul acţionează cu intenţie directă şi când acţiunea acestuia constă în diferite metode de a determina pe faţă victima să se sinucidă, în condiţiile în care acest aspect este dovedit. În aceste situaţii se justifică aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special. În prezenta cauză trebuie avut în vedere că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă. De asemenea, tratamentele necorespunzătoare aplicate de inculpat victimei, trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei. ca urmare, apreciem că o pedeapsă medie este suficientă şi proporţională cu gravitatea concretă a faptei si a făptuitorului.

Aşadar, Curtea va reduce pedeapsa aplicată de instanţa de fond inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de determinare a sinuciderii prev. de art. 191 alin. 1 cod penal de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

În ce priveşte infracţiunea de violenţă în familie, instanţa nu poate avea în vedere toate loviturile aplicate de inculpat victimei de-a lungul timpului ci doar cele pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, respectiv cele săvârşite în perioada 04-24 iulie 2017 şi care au cauzat un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale în caz de supravieţuire (fractura ulnară) şi loviturile aplicate înainte cu 1-7 zile anterior decesului şi care au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în caz de supravieţuire. Astfel, pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru aceste fapte este exagerată, mult peste pedepsele aplicate în cauze similare.

Trebuie precizat că pedepsele pentru infracţiunile concurente se stabilesc pentru fiecare infracţiune în parte fără a ţine cont de celelalte infracţiuni, pentru că tratamentul juridic al concursului de infracţiuni este cel prevăzut de art. 39 cod penal, care prevede în mod expres modul în care se calculează pedeapsa rezultantă. Astfel, dacă se aplică pedepse orientate sau chiar egale cu maximul special doar pentru că judecătorul pare oripilat de faptele concurente ale inculpatului (în ansamblul lor) se ajunge la o dublă agravare a răspunderii penale pentru săvârşirea mai multor infracţiuni în concurs, ceea ce este nelegal.

În concluzie, apreciem că pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, în formă continuată prev. de art. 199 raportat la art. 193 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 cod penal, este o pedeapsă echilibrată, proporţională cu gravitatea faptelor inculpatului şi totodată în acord cu jurisprudenţa în materie. Curtea constată că toate circumstanţele faptei și cele personale ale inculpatului, nu au fost corect valorificate de prima instanţă în procesul de individualizare a răspunderii penale. De asemenea, trebuie avute în vedere toate celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 74 cod penal, fiind în beneficiul inculpatului faptul că este la primul contact cu legea penală.”

DOCUMENT – Hotărârea Curții de Apel Oradea în cazul Ioan Ciprian Pogana: