Titlul problemei de drept: Limitarea dreptului părții căreia i s-a aplicat o amendă judiciară pentru introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale ori pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice, prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., de a supune controlului, în căile de atac de reformare, legalitatea și temeinicia măsurii amendării sale.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: alte cereri
- Acte normative incidente: art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 190, art. 191 alin. (1)-(4), art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (2), art. 457 alin. (2) și (3) C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: amendă judiciară, cerere de reexaminare, apel.
Opinia Institutului Naţional al Magistraturii:
Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa, cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei, introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.
În conformitate cu art. 190 C. proc. civ., amenda se stabilește de către instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta sau, după caz, de către președintele instanței de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia; atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credință, amenda poate fi stabilită fie de instanța în fața căreia cererea a fost formulată, fie de către instanța care a soluționat-o, atunci când acestea sunt diferite.
Art. 191 alin. (1)-(4) C. proc. civ. prevede că împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia; cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii; în toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea; încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă.
Prin Decizia nr. 7/201426, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.
Raționamentul avut în vedere de instanța supremă la pronunțarea soluției cuprinse în decizia menționată este aplicabil și în problema supusă dezbaterii, dată fiind similitudinea ipotezelor. Astfel, art. 191 C. proc. civ. reglementează o procedură clară, precisă şi previzibilă de contestare a măsurii aplicării amenzii judiciare, cererea de reexaminare având caracter special.
Limitarea posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară de a contesta caracterul său legal și temeinic exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligația de plată a amenzii judiciare să supună contestaţia sa unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie.
În consecință, partea amendată judiciar are dreptul să exercite exclusiv cerere de reexaminare împotriva hotărârii prin care s-a dispus această măsură, iar nu apel.
În ipoteza în care partea amendată judiciar formulează concomitent atât cerere de reexaminare împotriva hotărârii prin care s-a dispus amendarea, cât și apel împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului, se impune suspendarea judecății cererii de reexaminare până la soluționarea definitivă a procesului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., căci dezlegarea cererii de reexaminare depinde de soluția pronunțată în căile de atac în privința temeiniciei cererii pretins introduse cu rea-credință.
Dacă partea amendată judiciar critică această măsură exclusiv prin intermediul apelului, iar prima instanță nu a menționat calea de atac a reexaminării împotriva hotărârii de stabilire a amenzii judiciare, ci doar pe aceea a apelului, instanța de apel, făcând aplicarea art. 457 alin. (2) și (3) C. proc. civ., va respinge apelul ca inadmisibil, partea fiind repusă, din oficiu, în termenul de formulare a cererii de reexaminare.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că partea amendată judiciar are dreptul să exercite exclusiv cerere de reexaminare împotriva hotărârii prin care s-a dispus această măsură, iar nu apel sau recurs.
Opinia participanților la întâlnire:
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost dezbătută la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
