BIHORJUST: Ce te-a determinat să alegi o carieră în drept și cum a început acest drum?
av. Levente-Zsolt Dicu: Am fost student în anul 2 la Facultatea de Medicină din Cluj când am realizat că sistemul medical din România era un dezastru, iar ceea ce îmi imaginasem eu nu avea nici cea mai vagă legătură cu realitatea. Condițiile, atât în facultate, cât și în spitale, erau la fel de „încurajatoare” ca un roman dostoievskian. Deși mi-aș fi dorit mult să lucrez în domeniu, am rămas doar cu experiența și cu multe lecții de viață – foarte utile, de altfel. Din lipsă de alternative reale, am optat pentru drept și, în luna mai, mi-am retras dosarul de la decanat pentru a mă putea înscrie la examenul de admitere din iunie, în același an. Timpul a fost extrem de scurt, iar concurența – foarte mare, dar am fost admis. Mi-am „înghețat” anul la Medicină pentru eventualitatea în care aș fi dorit, totuși, să-mi finalizez studiile.
„Epoca de gheață” a acelui dosar persistă și astăzi.
După admiterea în Barou, m-am gândit să mă ocup de drept penal, însă am realizat că nu era pentru mine. M-am reorientat către dreptul societăților, domeniu în care aveam o afinitate mult mai mare, fiind atras de mediul de afaceri. Faptul că vorbesc patru limbi mi-a fost de mare ajutor și a reprezentat un avantaj clar. Cu timpul, am acumulat și experiența necesară. Având o atitudine proactivă (poate chiar exagerat de încrezătoare la început), am acceptat cauze cu mult peste capacitatea mea de atunci. Din vocabularul meu lipseau cuvintele „nu” sau „nu pot”.
Așa am ajuns să fiu „călit” ca oțelul sub presiune.
BIHORJUST: Care a fost cea mai valoroasă lecție învățată în timpul facultății de drept?
av. Levente-Zsolt Dicu: Unul dintre profesorii mei ne-a spus că nu contează să știi textele legale pe de rost, ci să știi unde să le cauți.
Deși eram obișnuit, de la Medicină, să parcurg cantități uriașe de materie în timp scurt (materia unui an la Drept părea o tematică săptămânală la Medicină), m-a liniștit ideea că nu e musai să-mi încarc memoria cu tot.
BIHORJUST: Ce domeniu juridic ți-a atras atenția cel mai mult și de ce?
av. Levente-Zsolt Dicu: Așa cum spuneam, am început cu penalul, dar recunosc că nu aveam „stomac” pentru asta.
Imprevizibilitatea – să fii scos din pat noaptea, arestări care îți dau tot programul peste cap – așteptările exagerate ale clienților, disperarea aparținătorilor (penaliștii știu ce spun), empatia mea prea mare… toate m-au făcut să renunț.
Având în jur mulți oameni de afaceri, am intrat treptat în acest domeniu, unde am și rămas.
Sunt o fire sociabilă și curioasă, iar mediul de afaceri mi se potrivește mult mai bine. Munca e mai plăcută și aduce satisfacții atât profesionale, cât și personale.
BIHORJUST: Cum ai făcut trecerea de la teorie la practică după terminarea studiilor?
av. Levente-Zsolt Dicu: Am „sărit în cap”, ca la înot.
Am acceptat practic orice caz și nu am refuzat nicio solicitare.
La început, fără hartă și busolă, mă pierdeam prin instanțe și nu știam să redactez un document. Doar atunci am realizat importanța tratatelor (singurele surse de informare de la acea vreme), pe care le detestam în facultate.
Acea perioadă a fost foarte intensă și mai lungă decât m-aș fi așteptat. Un coleg cu experiență m-a prevenit: ca să faci față la orice, îți trebuie cel puțin 5 ani de practică.
BIHORJUST: Ai avut un mentor sau un moment-cheie care ți-a influențat decisiv cariera?
av. Levente-Zsolt Dicu: Am fost și sunt autodidact în multe privințe.
Am avut colegi care mi-au oferit exemple – atât despre „cum să faci”, cât și despre „cum să NU faci”.
Mi-am dat repede seama ce să evit, și de acolo am început să-mi construiesc cariera.
Poate pare o abordare inversă, dar uneori e mai util să știi ce NU vrei, decât ce vrei.
BIHORJUST: Care a fost cel mai dificil caz la care ai lucrat și cum l-ai abordat?
av. Levente-Zsolt Dicu: Am avut multe cazuri dificile, de-a dreptul disperate.
Ne întrebăm, în glumă, la birou: „Oare o să vină și la noi cineva cu o speță simplă, într-o zi?”
Modul meu de abordare e clar: nimic nu e imposibil. Iar dacă „jocul” nu e favorabil, schimbăm masa, nu doar cărțile.
BIHORJUST: Te-ai aflat vreodată într-o situație în care ai fost nevoit să îți confrunți propriile valori morale în apărarea unui client?
av. Levente-Zsolt Dicu: Da, de multe ori.
Dar la mine lucrurile sunt simple: nu mă ocup de persoane sau cazuri incompatibile cu mine sau cu valorile mele.
Chiar dacă trăim într-o lume a banilor, nu totul e de vânzare.
BIHORJUST: Există vreo lege sau practică juridică pe care ai vrea să o schimbi? De ce?
av. Levente-Zsolt Dicu: Lista ar fi prea lungă pentru un interviu.
Mi-aș dori, totuși, măcar puțină constanță.
Avem norme deja testate în Vest, dar noi „le adaptăm” și, de aici, Doamne-ajută!
Și ca să fie și mai „interesant”, mai vin și directivele europene…
Acestea ar trebui să ne ajute, dar în practică ne pun în încurcături.
Noi suntem într-o căruță de la care lumea așteaptă să zboare cu viteza luminii.
BIHORJUST: Care este cea mai mare neînțelegere pe care o au oamenii despre avocați?
av. Levente-Zsolt Dicu: Că suntem supraoameni. Suntem doar oameni, cu problemele noastre.
Din timpul petrecut cu un client, doar un sfert ține de aspecte juridice. Restul e… psihologie (ca să fiu diplomat).
BIHORJUST: Ai refuzat vreodată un caz pe motive de conștiință sau principii personale?
av. Levente-Zsolt Dicu: Desigur. Nu o dată. Linia de demarcație e clară pentru mine.
BIHORJUST: Cum gestionezi stresul și presiunea în cazurile cu miză mare?
av. Levente-Zsolt Dicu: Am un avantaj major: sufletul meu pereche e psihoterapeut. Mă ajută enorm.
BIHORJUST: Ce rol joacă intuiția în luarea deciziilor juridice? Îți urmezi vreodată instinctul?
av. Levente-Zsolt Dicu: Întotdeauna.
Cred că toți avem intuiție, doar că nu o ascultăm.
Atenție, însă: instinctul nu e același lucru cu intuiția.
Instinctul e primar, legat de supraviețuire („fight or flight”).
Intuiția e de altă natură, aproape divină. Dar nu intru în spiritualitate acum.
BIHORJUST: Cum ai reacționa dacă ai descoperi că un client ți-a ascuns un adevăr crucial?
av. Levente-Zsolt Dicu: Foarte urât. Sunt drastic și radical în astfel de situații.
BIHORJUST: Crezi că sistemul de justiție din România este corect? De ce sau de ce nu?
av. Levente-Zsolt Dicu: Pe scurt? Nicidecum.
Justiția nu are legătură cu ideea de corectitudine, ca noțiune morală, deși există referiri – cum ar fi buna-credință sau abuzul de drept.
Dar știm cu toții cum se aplică în realitate…
BIHORJUST: Dacă n-ai fi fost avocat, ce altă meserie din domeniul juridic ai fi ales și de ce?
av. Levente-Zsolt Dicu: Nu m-aș vedea făcând altceva. Avocatura este, din punctul meu de vedere, cea mai cuprinzătoare profesie juridică. Oferă oportunități pe care nicio altă meserie nu le oferă. Întreaga lume e guvernată de legi, iar înțelegerea acestor mecanisme îți dă abilități rare. Avocatura are atâtea valențe și fațete, încât oricine își poate găsi locul în ea.
