Pentru av. Micula Daiana, avocatura nu este doar o profesie, ci o menire descoperită încă din copilărie, hrănită de pasiunea pentru scris, pentru cuvântul rostit corect și pentru învățare continuă. Originară din Maramureș și membră a Baroului Bihor, ea vorbește despre curajul de a ieși de „sub umbra marilor copaci” pentru a-și construi propriul drum, despre provocările trecerii de la teorie la realitățile dure ale instanțelor, dar și despre rolul scrisului și al disciplinei ca fundamente ale profesiei. În acest interviu, ne dezvăluie experiențe marcante, de la cauze penale sensibile până la momente de împlinire personală, oferind în același timp o viziune lucidă asupra viitorului avocaturii în era tehnologiei.
BIHORJUST: Ce înseamnă pentru dvs. faptul că „avocatura este o menire”? Cum ați descoperit această vocație încă din copilărie?
Av. DAIANA: Fiind o profesie vocațională, în cazul meu s-a întrezărit de timpuriu acea chemare, s-au consolidat acele calități care apoi mi-au dictat viitorul profesional, cum ar fi de pildă aspecte legate de scrisul și vorbirea corectă, estetica lor, formarea unei culturi generale, simțul de a mă instrui pe o direcție ascendentă, practic acea sete de a învăța continuu. Cu care cred că te naști. Aceste calități consider că au pus bazele formării mele profesionale, și nu numai.
Nu am pus în balanță cu o altă alegere, știam că voi deveni avocat, care pentru mine însemna în sens larg o cultivare a calităților amintite.
BIHORJUST: Care au fost reperele decisive din traseul dvs. educațional și profesional care v-au adus în punctul de a conduce propriul cabinet?
Av. DAIANA: Această întrebare m-a dus cu gândul la o cugetare de-a lui Brâncuși care spune că „la umbra marilor copaci nu crește nimic”. Cred că indiferent de mediul în care începi să practici avocatura, oricât de expandat ar părea acel mediu, pentru a-ți putea clădi o amprentă recognoscibilă, pentru a-ți permite să crești realmente, trebuie să ieși din acea umbră și să te autodepășești în permanentă. În propriul fel.
Iar eu am simțit că pot înfăptui multe lucruri urmând această cale. Și indubitabil a fost o alegere bună.
BIHORJUST: Cum a contribuit experiența de jurist într-un Cabinet de Insolvență la formarea avocatului de astăzi?
Av. DAIANA: Nu a fost o ramură care m-a atras, dar ceea ce m-a atras în schimb a fost posibilitatea de a avea interacțiune constantă cu instanța de judecată, de a urmări schimbul de replici, de exemplu, de a prelua informații, de a învăța. Și asta am făcut în acea perioadă.
BIHORJUST: În ce măsură mediul familial și originile din Maramureș v-au influențat alegerea carierei, mai ales că sunteți avocat în cadrul Baroului Bihor?
Av. DAIANA: Un aspect important este că nu s-a încercat să mi se îndrepte atenția într-o altă direcție, am fost un copil conștiincios și s-a considerat că am capacitatea necesară de a atinge ce mi-am propus.
BIHORJUST: Care a fost cea mai dificilă provocare de la trecerea de la teorie la practică?
Av. DAIANA: Faptul că era dificil de gestionat trecerea de la situații ipotetice, narate în cărți, la realități de multe ori pe deplin cutremurătoare, care presupuneau rezolvarea lucidă și rapidă a unor probleme.
BIHORJUST: Vă amintiți cum ați trăit pierderea primei cauze și ce ați învățat din acel moment?
Av. DAIANA: Nu a fost o experiență fulminantă pentru că nu văd eșecul ca pe un dușman, dimpotrivă, eșecul este un foarte bun profesor. Sunt cauze care nu pot fi câștigate pe deplin, dar ceea ce poate fi câștigat de fiecare dată este experiența.
BIHORJUST: Există o cauză care a avut un impact definitoriu asupra dvs. și care v-a schimbat perspectiva asupra profesiei?
Av. DAIANA: Da, o cauză al cărei obiect a fost traficul de persoane, mărturia unei victime, detaliile acelei mărturii, liniștea mormântală din sala de judecată, privirea pe deplin pierdută a acelei victime, sunt trăiri care marchează și care invită la cunoașterea unei realități paralele cu realitatea obișnuită.
BIHORJUST: Ați avut vreodată un moment în care ați simțit o tensiune între empatie și obligația profesională față de client? Cum ați gestionat-o?
Av. DAIANA: În anii stagiaturii am reprezentat mulți inculpați în cauze care aveau ca obiect infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, și deoseori, aflând care a fost parcursul lor, mediul din care provin, ceea ce li s-a întâmplat, năștea o timidă empatie în cazuri în care așa ceva părea de neconceput. Nu trăim într-o țară în care se pune accent pe tratarea anumitor tipologii de persoane abuzate, care ajung apoi să fie abuzatori. Este un lanț ciclic des întâlnit care ar trebui anihilat.
BIHORJUST: Ce calități considerați indispensabile pentru un avocat bun, dincolo de pregătirea juridică?
Av. DAIANA: Categoric un avocat bun este totodată și un psiholog bun, pentru că în fond tratăm clienți cu probleme juridice, care deseori sunt probleme sensibile, de natură a schimba radical viața unui om. Dincolo de acest aspect, consider că un avocat ar trebui să-și seteze un set de principii pe care să le urmeze, să fie un etalon, să respecte profesia în sine, dar și clienții, și nu în ultimul rând să fie mereu aproape de cultură, în sensul larg al termenului.
BIHORJUST: Cum se îmbină dimensiunea juridică cu cea psihologică în relația avocat–client, mai ales în cauzele penale cu minori?
Av. DAIANA: Cele două dimensiuni se întrepătrund, în special în cauzele cu părți minore, pentru că acolo discutăm despre un substrat afectiv care se revarsă asupra întregii cauze, ridicând la un alt nivel, unul mai înalt, gradul de implicare afectivă, pentru că se naște automat nevoia de protecție.
BIHORJUST: Care sunt, în opinia dvs., cele mai mari provocări etice cu care se confruntă avocații tineri în prezent?
Av. DAIANA: Cred că în primul rând modalitatea de gestionare a opiniei publice, care se prezintă de cele mai multe ori ca o osândă, care vizează îndeosebi acele situații în care avocatul este apărătorul unei persoane blamate public, persoană care, să nu omitem, are dreptul la apărare și mai ales beneficiază de prezumția de nevinovăție.
BIHORJUST: Disciplina este adesea invocată ca fundament al profesiei – cum se reflectă aceasta în practica dvs. zilnică?
Av. DAIANA: Disciplina este un veritabil atu, aș îndrăzni să spun unul sacru, care susține pe termen lung mecanismele necesare împlinirii unor țeluri, vise, sau a unor simple obiective cotidiene. Opinez că, în esență, este fundamentul nu doar al profesiei, ci al vieții în ansamblul ei, întrucât ne permite să rămânem pe linie de plutire și uneori, dacă suntem realmente determinați, să excelăm.
BIHORJUST: Cât de mult contează să câștigi o cauză vs. să oferi un serviciu juridic de calitate, chiar și atunci când soluția nu este favorabilă clientului?
Av. DAIANA: Obligația avocatului este una de diligență, el nu poate și îi este interzis, în fond, să garanteze câștigul vreunei cauze, iar o soluție favorabilă, chiar dacă nu este verdictul scontat, poate reprezenta un real câștig pentru client, astfel de situații fiind pe deplin raportabile la datele concrete ale unei cauze.
BIHORJUST: Ce aspecte fac ca dreptul penal să fie mai atrăgător pentru dvs. decât alte ramuri ale dreptului?
Av. DAIANA: Natura lui, faptul că totul se petrece într-un timp mai scurt, iar esența unei cauze, deși este de cele mai multe ori mai sensibilă, este tranșată mai dibace, pentru că prevederile legale permit asta, comparativ cu tărâmul civilului, unde deseori cauzele se desfășoară mai lin, într-un interval de timp mult mai îndelungat și care, de multe ori, pierde acea vervă specifică unei cauze.
BIHORJUST: Care sunt principalele provocări ale dreptului penal românesc în prezent, în contextul modificărilor legislative și al realităților sociale?
Av. DAIANA: Țin să precizez că unele neconcordanțe ori omisiuni flagrante, care creau confuzie și nemulțumiri în rândul juriștilor, au fost remediate, cum ar fi creșterea limitelor de pedeapsă la anumite tipologii de infracțiuni sau introducerea unor aliniate care să susțină caracterul agravant al acestora.
BIHORJUST: În ce măsură credeți că deciziile obligatorii ale CCR sau ÎCCJ răspund realităților din practica judiciară?
Av. DAIANA: Atât CCR, cât și ÎCCJ au rolul capital de a trasa o cale care să fie general valabilă, obligatorie pentru practica judiciară. Problema intervine atunci când nu este asigurată și coerența implementării deciziilor date, când aceste decizii nu au capacitatea faptică de a rămâne unificate în practica judiciară sau sunt pur formaliste și nu acoperă toate situațiile întâlnite în practică.
BIHORJUST: Considerați că facultățile de drept din România pregătesc suficient viitorii avocați pentru practica efectivă? Ce ar trebui schimbat?
Av. DAIANA: Nu sunt toate facultățile de drept la același nivel, însă în cazul tuturor facultăților cred că ar fi oportun să se investească mai mult în explicitarea metodică a spețelor și în comprehensibilitatea reală a teoriei, dincolo de paravanul grilelor, în special.
BIHORJUST: Care sunt miturile sau concepțiile greșite despre profesia de avocat pe care le întâlniți frecvent?
Av. DAIANA: Cel mai des se întâlnește concepția că avocatul se identifică cu clientul pe care îl reprezintă, cu valorile sau alegerile acestuia, ceea ce este evident total greșit.
BIHORJUST: Cum ați descrie diferența dintre un avocat care își clădește cariera pe termen lung și unul care doar își îndeplinește obligațiile de zi cu zi?
Av. DAIANA: Un avocat nu ar trebui să-și permită luxul de a nu fi vizionar, de a nu-și seta niște obiective clare, înspre care să se îndrepte muncind, învățând, așadar consider că a te rezuma la îndeplinirea unor activități zilnice, care să nu fie parte dintr-un obiectiv mai mare, reprezintă, în esență, o molimă care acaparează lent totul.
BIHORJUST: Cum ați integrat tehnologia în activitatea cabinetului dvs.?
Av. DAIANA: Este prezentă într-o cantitate destul de redusă încă, țin mult la aspectele care conferă personalitate, de pildă am o agendă clasică, nu una electronică, îmi scriu pledoariile de mână, în principiu, pentru că asta mă ajută să mă conectez mai puternic cu ceea ce am scris, deci nu sunt o împătimită a tehnologiei, dar nici împotriva ei.
BIHORJUST: În ce măsură considerați că inteligența artificială și instrumentele digitale vor remodela practica avocaturii în următorii ani?
Av. DAIANA: E o întrebare pe care inevitabil am adresat-o și mi-am adresat-o de multe ori, de când a început să acapareze tot mai mult teren inteligența artificială. Opinez că, folosită cu dozaj, inteligența artificială vine în ajutorul nostru și ne facilitează munca, însă sub nicio formă nu cred că aceasta va aboli profesia de avocat.
BIHORJUST: Credeți că viitorul avocatului va depinde mai mult de abilități tehnologice decât de cunoștințe juridice tradiționale?
Av. DAIANA: Cred că viitorul avocatului va depinde și de abilități tehnologice, probabil într-o măsură mai mare ca până acum, dar baza o va constitui tot cunoștințele juridice tradiționale.
BIHORJUST: Pot fi rețelele de socializare folosite pentru educație juridică și apropierea publicului de drept?
Av. DAIANA: Rețelele juridice pot fi folosite și în mod educativ, desigur, și pot ajunge la consumator în felul acesta, deja sesizând o mișcare în acest sens.
BIHORJUST: Care a fost cel mai important moment profesional din ultimul an și ce v-a oferit acel sentiment de împlinire?
Av. DAIANA: Într-o cauză având ca obiect procedura divorțului, o cauză anevoioasă, încărcată, de lungă durată, care s-a finalizat cu o soluție favorabilă, momentul crucial fiind pentru mine să văd că în sfârșit, după un lung război, clienta mea, alături de copilul ei, s-au simțit eliberați, iar după foarte mult timp și optimiști cu privire la viitorul lor.
BIHORJUST: Ce sfat ați oferi unui tânăr care visează să devină avocat și care poate se confruntă cu primele dezamăgiri?
Av. DAIANA: I-aș spune că a prinde un vis este o senzație năucitoare, vie, care merită aproape orice sacrificiu.
BIHORJUST: Ce sfat ați oferi unui tânăr avocat care se confruntă cu primele dezamăgiri și se gândește să renunțe?
Av. DAIANA: Categoric i-aș spune că drumul până la victorie este mai important decât victoria în sine, pentru că acel drum ne învață infinit mai multe. În primul rând ne învață cum să luptăm. Iar eșecul nu înseamnă sfârșitul.
BIHORJUST: Cum ați descoperit pasiunea pentru scrisul juridic și în ce moment al parcursului profesional a devenit important pentru dumneavoastră?
Av. DAIANA: Altfel, cum spuneam, avocatura este pentru mine o menire, iar aici, în completare, spun că scrisul este o extensie a mea. Pasiunea pentru scris a existat cu mult timp înainte de a deveni avocat. Scrisul este un dar al meu, unul de mare preț, care, la un moment dat, a luat și forma scrisului juridic. Fără îndoială îi datorez scrisului multe. Mi-a deschis multe uși către oameni pe care îi admir și care au ajuns, în cele din urmă, să mizeze pe potențialul meu.
BIHORJUST: În ce fel v-a ajutat atracția pentru scris și elocvență să vă definiți ca avocat pledant?
Av. DAIANA: M-a ajutat și mă ajută foarte mult, pentru că avocații apără prin intermediul cuvintelor, scrise sau vorbite. Sigur că fundamentale sunt reprezentate de probe și procedurile în ansamblul lor, însă toate acestea sunt prezentate, ridicate în slăvi, ori aruncate în decădere, tot prin intermediul cuvintelor, astfel că manevrarea acestora este definitorie pentru destinul unei cauze întregi, de pildă, și nu numai.
BIHORJUST: Ați visat dintotdeauna la o carieră care să combine practica dreptului cu scrisul, sau scrisul a apărut mai degrabă ca o consecință firească a profesiei?
Av. DAIANA: Avocatul este un maestru al scrisului, pentru că, în mare parte, asta face: scrie. Așadar nu m-am preocupat de lipsa componentei scrisului din viața mea, însă de-a lungul timpului s-a transformat în ceva mai mult, ajungând să public frecvent articole juridice în publicații de specialitate. Recent, una dintre lucrările mele a ajuns și în librării, într-o reputată publicație juridică.
BIHORJUST: Credeți că un bun avocat trebuie să fie, în primul rând, un bun scriitor?
Av. DAIANA: Consider că un avocat bun este imperios a avea un vocabular într-o continuă dezvoltare, o anumită aplecare înspre a surprinde estetica scrisului per ansamblu și, în special, a scrisului juridic. Totodată este necesar să aibă abilitatea de a folosi cuvintele pentru a capta atenția și a impresiona și în scris, pentru a-și asigura eficiența în sfera juridică, cum ar fi păstrarea unui stil curat, concis, corect din punct de vedere gramatical, demn de a fi parcurs de către ceilalți participanți pe scena justiției.
BIHORJUST: Care sunt diferențele fundamentale între scrisul juridic pentru instanță (concluzii, cereri) și scrisul juridic pentru publicul larg (articole, opinii)?
Av. DAIANA: Încep prin a sublinia că ambele tipuri de scris răsar din același loc: din citit. Lipsa cititului ucide actul scrierii. Pentru a reuși să-ți transformi gândurile în scris, în special în acele situații în care cuvintele sunt depășite de realitate, cum ar fi în cazul scrisului juridic pentru instanță, este necesar să fie urmate normele juridice, pe când, în cazul scrisului juridic destinat publicului larg, acele norme sunt mai maleabile, chiar mai personale aș putea spune, și se poate jongla mai facil cu ideile ce urmează a fi transpuse în scris.
BIHORJUST: Cum reușiți să păstrați echilibrul între rigoarea juridică și accesibilitatea limbajului atunci când scrieți pentru un public mai larg?
Av. DAIANA: Orice fel de rigoare, în acest caz rigoare juridică, se subjugă manevrelor scriitorului, pentru că acesta personalizează orice tip de scriere, oricât ar fi de rigidă, deoarece tema, ideea, noțiunea, trece prin filtrul personal al celui care scrie și este adusă în atenția publicului într-o manieră nouă, renăscută. Personal, nu-mi impun astfel de limitări în a seduce publicul, urmând o cale accesibilă, de pildă, ci îmi păstrez stilul, chiar și în cazul acestui interviu. Iar publicul se cerne: cel interesat mă va urma și mă va înțelege.
