Titlul problemei de drept: vizează modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 101/2016 în referire la stabilirea taxei judiciare de timbru în cazul litigiilor privind achizițiile publice, respectiv în situația în care se contestă un act emis în faza de atribuire a contractului (Tribunalul Galați)
- Materia: contencios administrativ şi fiscal
- Subcategoria: achiziții publice
- Act normativ incident: art. 56 din Legea nr. 101/2016
- Cuvinte cheie: taxă timbru, achiziții publice, faza de atribuire
Practica judiciară
Din expunerea problemei de drept sesizate de Curtea de Apel Galaţi rezultă că aceasta vizează modalitatea de interpretare a dispozițiilor art.56 din Legea nr.101/2016 în referire la stabilirea taxei judiciare de timbru în cazul litigiilor privind achizițiile publice, respectiv în situația în care se contestă un act emis în faza de atribuire a contractului. Opinia majoritară susţinută în cadrul secţiei a fost în sensul că taxa de timbru se stabilește în toate situațiile la valoare, respectiv la valoarea estimată a contractului în situaţia în care se contestă acte încheiate în faza de atribuire a contractului. Opinia minoritară s-a formulat în sensul că litigiile apărute în legătură cu faza de atribuire a contractului sunt neevaluabile în bani. A fost împărtăşită opinia majoritară, respectiv aceea că taxa de timbru se stabilește la valoare, inclusiv în cauzele ce vizează procedura atribuirii contractului de achiziție publică, aspect ce rezultă din modul în care este redactat art.56 alin.1 din Legea nr.101/2016 care face referire la „valoarea estimată a contractului”. Or, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că taxa de timbru se stabilește la valoare doar în cauzele vizând etapa ulterioară încheierii contractului, trimiterea la valoarea estimată nu ar mai avea sens.
Opinia referentului
Nu a fost exprimată
Opinia formatorului INM
O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede la art.1 că „(1) Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti (…). (3) În cazurile anume prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, (…) sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.”, iar la art.29 alin.1 că „Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: (…) l) orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.”.[s.n.]
Din textele de lege amintite reţinem că regula generală în materie de taxe judiciare de timbru este că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxei în discuţie (art.1 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013), în timp ce scutirea de la obligaţia de plată are caracter de excepţie, ceea ce implică existenţa unei norme speciale care să o reglementeze. Cum această din urmă normă juridică are caracter special și excepțional, ea va fi interpretată în mod limitativ, fără extinderea sa dincolo de domeniul de aplicare stabilit de legiuitor. Mai reținem că prin O.U.G. nr.80/2013 legiuitorul reglementează în principal aspecte de plată a taxei judiciare de timbru pentru „acțiuni” și „cereri” ce implică sesizarea instanțelor judecătorești în sensul art.30 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, anume „cereri în justiţie” cu caracter principal, accesoriu, adiţional şi incidental, sau căi de atac ordinare şi extraordinare.
În materia proceselor privind achiziţiile publice lato sensu, Legea nr.101/2016 arată la art.1 alin.1 că ,,Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, (…).”. [s.n.]
Altfel spus, prin Legea nr.101/2016 legiuitorul a urmărit să reglementeze aspecte inclusiv privind procesele în analiza de legalitate a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică lato sensu (înţelegând inclusiv acordurile-cadru, contractele sectoriale şi cele privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii).
În ce privește categoria amintită de procese, acestea se pot soluționa, la alegerea părții interesate, fie în procedura contestației formulate pe cale administrativ-jurisdicțională prin pronunțarea unei decizii de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), susceptibilă de a fi atacată cu plângere în fața curții de apel – secția de contencios administrativ și fiscal, care se pronunță prin decizie definitivă (art.8 și următoarele din Legea nr.101/2016), fie în procedura contestației formulate pe cale judiciară prin pronunțarea unei sentințe de către tribunal – secția de contencios administrativ și fiscal, susceptibilă de a fi atacată cu recurs în fața curții de apel – secția de contencios administrativ și fiscal, care se pronunță prin decizie definitivă (art.49 și următoarele din Legea nr.101/2016).
Actul normativ în discuţie – Legea nr.101/2016 – prevede următoarele:
- art.56: „(1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează, în funcţie de valoarea estimată a contractului, după cum urmează: a) până la 100.000.000 lei inclusiv – 2%; b) peste 100.000.000 lei – 1%. (2) Cererile neevaluabile în bani formulate potrivit prezentei legi şi cele care nu fac obiectul alin. (1) se taxează cu 450 lei.”;
- art.61 „Contestaţia formulată în condiţiile art. 49 este scutită de taxă judiciară de timbru.”.
Aşadar, Legea nr.101/2016 scuteşte expres de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru doar procedura contestaţiei judiciare judecată în primă instanţă de tribunal şi în recurs de curtea de apel, fără a face însă nicio menţiune în acest sens pentru plângerea formulată la curtea de apel împotriva soluţiei date contestaţiei administrativ – jurisdicţionale soluţionate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
În aceste condiţii, textul legal relevant pentru stabilirea taxei judiciare de timbru devine art.56 din Legea nr.101/2016, respectiv alin.2, întrucât plângerea în discuţie constituie în principiu o cerere neevaluabilă în bani (cu excepţia situaţiei în care conţine şi un capăt de cerere în anulare contract, potrivit art.34 alin.3 din Lege).
Avem în vedere în acest din urmă sens jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în soluţionarea unui recurs în interesul legii privind natura plângerii reglementate de O.U.G. nr.34/2006 (actul normativ anterior în materia achiziţiilor publice lato sensu), a decis prin decizia nr.2/2015 că „în această etapă a procedurii de achiziţie publică, premergătoare încheierii şi executării contractului de achiziţie publică, ne aflăm în ipoteza (…) referitoare la cereri neevaluabile în bani.”.
Altfel spus, instanţa supremă a afirmat caracterul timbrabil al cererii şi a calificat natura plângerii reglementate de O.U.G. nr.34/2006 ca fiind o cerere neevaluabilă în bani.
Or, între specificul plângerii reglementate de O.U.G. nr.34/2006 şi specificul plângerii reglementate de Legea nr.101/2016 nu există diferenţe de esenţă, motiv pentru care considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pot fi avute în vedere în partea lor relevantă pentru aplicare prin analogie.
Cât despre chestiunea obligaţiei de consemnare a cauţiunii, aceasta, deşi priveşte o condiţie de legală învestire a instanţei, este distinctă de problematica plăţii taxelor judiciare de timbru ca sarcină fiscală, motiv pentru care nu constituie un argument în justificarea scutirii de taxă judiciară de timbru, cu atât mai mult cu cât orice excepţie de la regula plăţii acestor taxe trebuie să fie reglementată expres.
Referitor la reglementarea obligaţiei de plată a unei taxe judiciare de timbru de art.56 alin.1 din Legea nr.101/2016 prin raportare la „valoarea estimată a contractului”, lectura acestui text legal nu trebuie să intervină independent de alin.2 al art.56. Or, alin.2 al art.56 conţine regula în materie de cereri de neevaluabile în bani, ceea ce înseamnă că alin.1 al art.56 este incident atunci când instanţa este învestită cu o cerere evaluabilă în bani. După cum am arătat, plângerea vizată de Legea nr.101/2016 este în principiu o cerere neevaluabilă în bani, punând în discuţie aspecte de validitate a unui act administrativ – jurisdicţional ce analizează legalitatea actelor emis de autoritatea contractantă în etapa premergătoare încheierii contractului de achiziţie publică lato sensu prefigurat, acte care prin ele însele nu prezintă în principiu un caracter evaluabil în bani propriu-zis, o astfel de trăsătură având contractul ce se va încheia de autoritatea contractantă cu ofertantul declarat câştigător.
Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ
Nu a fost exprimat.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire
Cu majoritate, participanții au agreat opinia formatorului INM.
