Dreptul discreţionar al creditorului/creditorilor majoritari de a desemna un anume practician de insolvenţă, în mod definitiv, se exercită în cadrul procedurii insolvenţei după publicarea tabelului preliminar de creanţe în prima adunare a creditorilor.
După acest moment al procedurii, respectiv după etapa în care este desemnat definitiv un practician de insolvenţă sau este confirmat cel numit iniţial în mod provizoriu de către judecătorul sindic, cu cvorumul şi majoritatea cerută de lege, creditorii nu mai au dreptul discreţionar de a-l înlocui oricând pe acesta, adoptând o hotărâre în acest sens, ci doar dreptul de a solicita judecătorului sindic înlocuirea lui, pentru motive bine întemeiate.
Prin urmare, după momentul desemnării/confirmării definitive a practicianului de insolvenţă în cadrul procedurii, puterea decizională de a dispune înlocuirea acestuia aparţine exclusiv judecătorului sindic. În acest context, sintagma din conţinutul art. 57 alin. (4) „urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens”, trebuie citită şi interpretată în sensul că creditorii pot adopta o hotărâre prin care să solicite judecătorului sindic înlocuirea practicianului de insolvenţă pentru motive temeinice, însă nu pot adopta o hotărâre generatoare prin ea însăşi de efecte juridice de înlocuire, deoarece legea nu le conferă acest drept.
Prin sentinţa civilă nr. 509/05.056.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. […]/30/2021/[…], s-a respins contestaţia formulată de administrator judiciar A. împotriva hotărârii Adunării creditorilor debitorului B. SRL din data de 14.03.2022, în contradictoriu cu intimaţii – creditorii C. Întreprindere Individuală, C., D., DGRFP Timişoara – AJFP Timiș, E. SA, F. SA, SC G. SRL, cu cheltuieli pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura de insolvenţă prin sentinţa civilă nr. 1172/18.11.2021 pronunţată de către judecătorul sindic, fiind numit administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvenţă A. care, în exercitarea atribuţiilor ce-i reveneau, a convocat adunarea creditorilor pentru data de
03.02.2022 având pe ordinea de zi desemnarea comitetului creditorilor şi confirmarea administratorului judiciar şi stabilirea unei remuneraţii.
Din cuprinsul procesului verbal al adunării creditorilor judecătorul sindic a reţinut că la acea şedinţă a creditorilor A. a fost confirmat în calitate de administrator judiciar stabilindu-i-se şi remuneraţia iar ulterior acestei date, administratorul judiciar a depus la dosar şi a publicat un tabel preliminar rectificat de creanţe.
Prima instanţă a mai observat că, în baza noilor procente ale creanţelor înscrise, C. Întreprindere Individuală, deţinând acum mai mult de 30% din totalul creanţelor înscrise în tabel, a convocat o nouă adunare de creditori pentru data de 14.03.2022 care a avut pe ordinea de zi înlocuirea administratorului judiciar iar din cuprinsul procesului verbal al adunării creditorilor a reţinut că un procent de 83% din creanţele prezente au aprobat înlocuirea administratorului judiciar, împotriva acestei hotărâri formulând prezenta contestaţie lichidatorul judiciar A.
Cu privire la excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei şi excepţia de inadmisibilitate a acesteia, ambele invocate prin întâmpinare, prima instanţă a observat că la termenul din data de 05.05.2022, în susținerea celor prezentate în întâmpinare, pârâţii prin avocat au arătat că nu mai susţin excepţia de tardivitate iar excepţia de tardivitate a fost unită cu fondul.
Analizând fondul litigiului, judecătorul sindic a invocat prevederile art. 14 pct. 7 din Legea nr. 85/2014, subliniind că stabilesc că o hotărâre a adunării creditorilor poate fi desfiinţată de către judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal iar hotărârea, cu excepţia celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate şi de administratorul judiciar.
Constatând că administratorul judiciar care a formulat contestaţia nu a fost cel desemnat, ci a fost cel înlocuit, judecătorul sindic a apreciat că prima condiţie este îndeplinită iar excepţia de inadmisibilitate nu poate fi primită.
Pe de altă parte, tribunalul a făcut trimitere la prevederile art. 49 din Legea nr. 85/2014 conform cărora şedinţele adunării creditorilor au loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală cu drept de vot, iar deciziile se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii a creanţelor prezente cu drept de vot, subliniind că din cuprinsul contestaţiei şi din analiza cvorumului adunării creditorilor precum şi a voturilor valabil exprimate nu s-a observat niciun motiv de nelegalitate care ar putea duce la desfiinţarea acestei hotărâri.
Din această perspectivă, prima instanţă a statuat că motivele invocate de către administratorul judiciar sunt de oportunitate în sensul că acest practician a fost cel înlocuit de către creditori, deşi în susţinerea motivelor pentru care a fost înlocuit s-a arătat că acest practician în insolvenţă este rudă de gradul 1 cu administratorul creditorului SC G. SRL. În acest caz, deşi incompatibilitatea nu este expres prevăzută de lege, judecătorul sindic a constatat că în cauză ar putea fi suspectată o lipsă de obiectivitate a acestui practician referitor la creditorul SC G. SRL iar pentru a înlătura orice suspiciune care ar putea plana asupra administrării acestei proceduri, a conchis în a aprecia că în mod corect a fost ales un alt practician în insolvenţă.
Cu privire la celelalte susţineri ale practicianului de insolvenţă înlocuit, referitoare la nulitatea procesului verbal al adunării creditorilor, judecătorul sindic a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, procesul verbal respectând condiţiile de formă prevăzute de Legea nr. 85/2014.
În aceste condiţii, judecătorul sindic a constatat că procesul verbal al adunării creditorilor a fost legal întocmit şi că nu există motive de nelegalitate pentru anularea hotărârii adunării creditorilor, în consecinţă prezenta contestaţie fiind neîntemeiată impunându-se a fi respinsă fără acordarea vreunor cheltuieli de judecată deoarece nu s-au solicitat de către părţile litigante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Cabinet Individual de Insolvenţă A. în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. SRL, solicitând casarea hotărârii apelate, admiterea cererii introductive, în sensul anulării hotărârii adunării creditorilor adoptată în şedinţa din 14.03.2022 apreciind că hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiile art. 48 şi art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. În motivare a susţinut că instanţa de fond în mod cu totul neîntemeiat a analizat hotărârea contestată, numai din punct de vedere al cvorumului voturilor creditorilor care au adoptat-o, neanalizând şi restul motivelor de nelegalitate invocate în contestaţie, considerând astfel că numai cvorumul voturilor ar fi suficient ca aceasta să fie legală.
Astfel, apelantul a învederat că, fără a ţine cont de dispoziţiile legale sus-menţionate şi nici de însăşi practica aceleiaşi instanţe depusă la fond (respectiv Sentinţa civilă nr.
1388723.11.2018 şi nr. 47/28.01.2019 pronunţate de Tribunalului Timiş în dosar […]/30/2017) şi nici de Minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate (foste comerciale) din cadrul Curţilor de Apel, în materia litigiilor cu profesionişti şi insolvenţei din 13-14 iunie 2016 de la Sinaia şi doctrina judiciară (Codul insolvenţei comentat de Nicoleta Tandareanu), instanţa de fond, în mod cu totul neîntemeiat a admis în fapt înlocuirea unui administrator judiciar confirmat, definitiv, printr-o simplă hotărâre la care ar fi fost respectate doar condiţiile de cvorum la adoptarea ei, însă care a fost adoptata cu încălcarea dispoziţiilor legale privind procedura prevăzută de art. 57 alin. (4) din lege, a conţinutul convocatorului şi al însăși conţinutul hotărârii.
În această privinţă, a reamintit că, potrivit dispoziţiilor legale, un creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator până la momentul la care adunarea creditorilor confirma administratorul judiciar provizoriu desemnat de instanţa, întrucât art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 prevede posibilitatea creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor de a decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori în locul administratorului judiciar provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu.
Însă, apelantul a susţinut că, după desemnarea de către adunarea creditorilor a unui alt administrator judiciar în locul administratorului judiciar provizoriu sau după confirmarea de către adunare a administratorului judiciar provizoriu, se află în prezenţa unui administrator judiciar definitiv iar după acest moment, în orice stadiu al procedurii, administratorul judiciar definitiv poate fi înlocuit doar de judecătorul sindic, fie pentru motive temeinice (art. 57 alin.
- din Legea nr. 85/2014), fie la cererea acestuia pentru motive bine justificate (art. 57 alin.
- din Legea nr. 85/2014), neexistând nicio prevedere legală care să confere dreptul creditorului majoritar de a înlocui administratorul judiciar definitiv, în orice stadiu al procedurii.
Făcând trimitere şi la dispoziţiile art. 47 alin. (3) din legea insolvenţei, care prevăd dreptul creditorului majoritar şi al oricărui creditor de a convoca adunarea creditorilor în vederea aprobării sesizării judecătorului sindic cu cererea de înlocuire a administratorului judiciar definitiv pentru motivele temeinice pe care le consideră şi pentru mandatarea creditorului care să sesizeze instanţa cu această cerere, apelantul a susţinut că adunarea creditorilor poate, cu votul a mai mult de 50 % din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot (art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014), doar să aprobe sesizarea judecătorului sindic cu cererea de înlocuire a administratorului judiciar, judecătorul fiind cel care va decide în acest sens şi numai dacă există motive temeinice, adunarea creditorilor neavând dreptul legal de a aproba şi hotărî ea însăși înlocuirea administratorului judiciar definitiv numit în procedură.
În acest context, a subliniat că, în condiţiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, adunarea creditorilor din 14.03.2022 nu ar fi putut să decidă înlocuirea administratorului judiciar, ci doar sesizarea judecătorului sindic pentru o atare înlocuire şi mandatarea creditorului care să facă o astfel de cerere, pentru ca, în urma probelor administrate, acesta să aprecieze dacă există motive temeinice sau nu pentru aplicarea unei asemenea sancţiuni deoarece, este mai mult decât evident că înlocuirea administratorului judiciar definitiv rămâne numai atributul instanţei, fiind obligatoriu să se parcurgă procedura menţionată, înlocuirea constituind în fapt o sancţiune pentru neîndeplinirea obligaţiilor sale din procedură.
În opinia apelantului, a considera altfel ar însemna ca oricând în timpul procedurii, creditorul majoritar ar putea înlocui administratorul/lichidatorul judiciar după bunul său plac, ceea ce este inadmisibil şi ar conduce la o ineficientă aplicare a procedurii, cu atât mai mult cu cât în cazul în speţă majoritatea în procedură este deţinută de creditorii controlaţi de debitoare prin asociaţi administratorii debitoarei (creditorii majoritari fiind C. Întreprindere
Individuală, C. şi D. iar asociaţii şi administratorii debitoarei fiind C. şi D.).
Prin raportare la aceste argumente, apelantul a apreciat că, în speţă fiind vorba de procedura de înlocuire a unui administrator judiciar confirmat/definitiv, este irelevant procentul de 83,85% cu care a fost adoptată această hotărâre de vreme ce nu a fost respectată procedura de înlocuire pentru motive temeinice.
Nu în ultimul rând, apelantul a apreciat că instanţa de fond nu a ţinut cont că motivele invocate în cuprinsul procesului verbal pentru înlocuirea administratorului judiciar şi considerate a fi determinante pentru adoptarea hotărârii au fost neîntemeiate.
Reamintind că motivele precizate în cuprinsul procesului verbal şi considerate a fi determinante pentru înlocuirea administratorului judiciar definitiv constau în onorariul mai mic propus de noul administratorul judiciar şi de faptul că acesta din urma are sediul social în Timişoara ceea ce ar conduce la o administrare mai buna a procedurii, apelantul a făcut trimitere la prevederile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora înlocuirea administratorului judiciar definitiv apare ca o sancţiune, motivele de înlocuire temeinice constând în neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 58 din lege de către acesta, se poate constata că dimpotrivă, motivele care au determinat adoptarea hotărârii din 14.03.2022 nu se circumscriu acestor prevederi legale, atâta timp cât acesta şi-a îndeplinit tone atribuţiile prevăzute de lege, până la data prezentei şi nu se invocă o eventuală neîndeplinire.
În fapt, apelantul a susţinut că motivul real pentru care a fost convocată adunarea creditorilor de către C. Întreprindere Individuala şi a fost adoptată această hotărâre constă în faptul că debitorul (al căror asociaţi şi administratori sunt C. şi D.) prin creditorii care şi-au exprimat votul pozitiv în adunare (C. Întreprindere Individuala, C. şi D.) a intenţionat să îşi desemneze un administrator judiciar prin care să controleze întreaga masă credală şi procedura, acesta fiind o persoană agreată de debitor, aspect care este inadmisibil întrucât administratorul judiciar trebuie să fie neutru în aplicarea procedurii insolvenţei, lucru care nu se poate realiza prin desemnarea unui administrator judiciar controlat de către debitor.
Apelantul a susţinut că aceasta este şi viziunea legiuitorului care, prin art. 45 alin. (1) lit. d) face referire în mod expres la faptul că în cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar va prevala cererea creditorului, în cazul de faţă apelanta debitoare fiind în situaţia în care debitorul, prin creditorii controlaţi de el dorind sub orice formă să impună un administrator judiciar agreat de el.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 46, art. 48 alin. (7) teza finala şi alin.
(8), art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 şi restul prevederilor legale invocate în cuprinsul contestaţiei iar în dovedirea celor de mai sus a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosarul de fond inclusiv practica judiciară invocată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii C. Întreprindere Individuală, C. şi D. au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare, intimaţii au reiterat starea de fapt învederând că C. Întreprindere Individuală prin reprezentant C., în calitate de creditor care deţine creanţe în valoare de peste 30% din valoarea însumată a acestora, în temeiul art. 47 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, a procedat la convocarea adunării creditorilor debitorului B. SRL pentru data de 14.03.2022, ora 12, la sediul debitorului din Comloşu Mare, […], jud. Timiş, având următoarea ordine de zi:
„Alegerea unui administrator judiciar care să înlocuiască administratorul judiciar numit de judecătorul-sindic Cabinet Individual de Insolvenţă A.”
Intimaţii au învederat că acel convocator a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4181 din data de 08.03.2022 iar la data şi ora din convocator, a avut loc adunarea generală a creditorilor B. SRL, la şedinţă participând următorii creditori: E. SA, F. SA, G. SRL, C. Întreprindere Individuală, C. şi D., precum şi administratorul judiciar A., prin voturile exprimate de creditorii reprezentând 83,85% din creanţele prezente, Adunarea creditorilor hotărând aprobarea înlocuirii administratorului judiciar A. cu administratorul judiciar H. IPURL, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat în acest sens şi publicat în BPI nr. 4646/15.03.2022.
Cu privire la contestaţia formulată de A. împotriva acestei hotărâri adoptate de creditori, intimaţii au reiterat excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei invocată în faţa primei instanţe raportat la lipsa motivelor de nelegalitate, excepţie unită de instanţă cu fondul cauzei. În acest sens, au învederat că au invocat inadmisibilitatea raportat la lipsa motivelor de nelegalitate, apelanta efectuând critici asupra unor aspecte de oportunitate, şi nu au contestat dreptul administratorului judiciar de a se adresa instanţei, doar că în cuprinsul contestaţiei nu s-au invocat motive de nelegalitate, acesta fiind motiv de inadmisibilitate.
Reiterând conţinutul art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, intimaţii au susţinut că legiuitorul a acordat posibilitatea anulării hotărârilor adunărilor creditorilor, atunci când se constată nelegalitatea desfăşurării lor sau a hotărârilor adoptate, motivele de oportunitate ce vizează adunarea respectivă sau măsurile luate, neintrând sub cenzura instanţei de judecată.
Din această perspectivă au opinat că motivele de legalitate vizează nerespectarea prevederilor legale privind persoanele îndreptăţite să convoace adunarea, cvorumul necesar pentru ţinerea şedinţei şi cel al adoptării hotărârilor, ori aceste motive nu au fost invocate în susţinerea contestaţiei, ci doar aspecte de oportunitate, care nu pot face obiectul cenzurii instanţei de judecată, motiv pentru care se impune respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.
Cu privire la criticile apelantului, intimaţii au solicitat instanţei de control judiciar să observe că instanţa de fond a analizat toate motivele invocate de apelantă, în considerentele hotărârii instanţa, intimaţii redând în acest sens pasaje din considerentele hotărârii apelate, subliniind că practica judecătorească şi doctrina invocate de apelant nu constituie izvor de drept, instanţa de judecată nefiind ţinută de hotărâri pronunţate în litigii asemănătoare, hotărârile urmând a fi pronunţate în funcţie de circumstanţele reale ale fiecărui caz în parte.
Pentru a susţine caracterul motivat al hotărârii apelante, intimaţii au făcut trimitere la Decizia nr. 3338 din 11 aprilie 2011 pronunţată în recurs de Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cadrul căreia instanţa supremă a statuat că motivarea unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar, nu se circumscrie exigentelor art. 261 pct. 5 C. pr. civ. cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, precizând totodată că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, condiţie îndeplinită în speţa dedusă judecăţii, motiv pentru care susţinerile apelantei sunt neîntemeiate.
Cu privire la pretinsa inadmisibilitate a hotărârii adoptate prin procesul verbal al adunării creditorilor din 14.03.2022, intimaţii au redat conţinutul art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 şi au subliniat că astfel că legiuitorul nu are în vedere o hotărâre a adunării creditorilor prin care să se adopte sesizarea judecătorului sindic, ci o hotărâre prin care să se adopte înlocuirea administratorului judiciar, iar prin hotărârea criticată în prezentul dosar, conform voturilor exprimate de creditori reprezentând 83,85% din creanţele prezente, Adunarea creditorilor a hotărât înlocuirea administratorului judiciar A. cu administratorul judiciar H. IPURL.
Cu privire la temeinicia motivelor de înlocuire, intimaţii au învederat că la data de 24.03.2022, prin notele de şedinţă formulate în dosarul nr. […] /30/2021 al Tribunalului Timiş, au solicitat instanţei de judecată să se pronunţe prin încheiere asupra măsurii de înlocuire a administratorului judiciar A., ţinând cont de faptul că măsura a fost aprobată de Adunarea Creditorilor cu respectarea prevederilor legale, această măsură fiind necesară în raport cu motivele prezentate, care din punctul de vedere al intimaţilor reprezintă încălcări flagrante ale atribuţiilor prevăzute de lege. Au mai precizat că în motivarea acelei cereri au arătat că, deşi termenul limită pentru depunerea creanţelor era stabilit pentru data de 10.01.2022, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorului C. (18,89%) în vederea depunerii declaraţiei de creanţă, abia în data de 11.01.2022, deci după expirarea termenului limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă.
Intimaţii au mai arătat că, prin Rezoluţia din şedinţa din camera de consiliu din data de 24.03.2022 în dosarul nr. […] /30/2021 al Tribunalului Timiş, judecătorul sindic a luat act de procesul verbal al adunării creditorilor din 14.03.2022 conform căreia, potrivit voturilor exprimate de creditori, reprezentând 83,85 % din creanţele prezente, Adunarea creditorilor a hotărât înlocuirea administratorului judiciar A. cu administratorul judiciar H. IPURL cu sediul în Timişoara, […], jud. Timiş.
Având în vedere aspectele menţionate anterior au solicitat a se observa că judecătorul sindic a luat act de înlocuirea administratorului judiciar, astfel că susţinerile apelantei sunt neîntemeiate şi nefondate.
În fine, în ceea ce priveşte faptul că în cuprinsul convocatorului nu sunt precizate motivele pentru care se acceptă noul administrator judiciar propus, au arătat că este absurdă această susţinere a apelantei, precizând că în cadrul adunării generale a creditorilor din data de 14.03.2022, s-a discutat oferta depusă de H. IPURL, precum şi motivele temeinice pentru care se impune înlocuirea administratorului judiciar sunt chestiuni de fapt, derivate din ordinea de zi şi un constituie prin ele însele chestiuni noi ale ordinii de zi care să fi fost votate în cadrul adunării, respectiv chestiuni necuprinse în convocator.
Cât priveşte criticile apelantului vizând neanalizarea motivelor de înlocuire de către instanţa de fond, intimaţii au invocat inadmisibilitatea deoarece şi acest motiv priveşte netemeinicia procesului verbal, însă administratorul judiciar poate ataca hotărârea adoptată prin procesul verbal din data de 14.03.2022, doar pentru motive de nelegalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014:
Apreciind că este evident că judecătorul sindic a analizat motivele de înlocuire învederate în cuprinsul cererii, luând act de înlocuirea acestuia, intimaţii au combătut aşazisul motiv real al înlocuirii, apreciind că susţinerile apelantului sunt pure speculaţii subliniind însă că apelantul a procedat la notificarea creditorilor B. SRL, după expirarea termenului limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, precum şi aspecte legate de ordin financiar şi organizatoric, reiterând susţinerea conform căreia administratorul judiciar trebuie să fie neutru, I., fiul apelantului, deţine calitatea de consilier juridic la creditoarei G. SRL, creditor care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de B. SRL, precum şi numirea contestatoarei în calitate de administrator judiciar.
Intimaţii au reamintit că, potrivit art. 47 alin. (3) din lege, creditorul majoritar şi orice alt creditor poate convoca adunarea creditorilor în vederea aprobării sesizării judecătorului sindic cu cererea de înlocuire a administratorului judiciar definitiv pentru motive temeinice pe care le consideră şi pentru mandatarea creditorului care să sesizeze instanţa cu această cerere.
Redând şi conţinutul art. 57 alin. (4) din legea insolvenţei, intimaţii au susţinut că legiuitorul nu are în vedere o hotărâre a adunării creditorilor prin care să se adopte sesizarea judecătorului sindic, cum eronat a arătat contestatoarea, ci să se adopte chiar înlocuirea administratorului judiciar iar în cuprinsul procesului verbal al adunării creditorilor din data de 14.03.2022, conform voturilor exprimate de creditori reprezentând 83,85% din creanţele prezente, Adunarea creditorilor a hotărât înlocuirea administratorului judiciar A. cu administratorul judiciar H. IPURL.
În drept, au reiterat dispoziţiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării iar în probaţiune au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
La data de 04.07.2022, intimata-creditoare SC G. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost motivat şi probat, casarea sentinţei atacate, pe cale de consecinţă, anularea hotărârii adunării creditorilor adoptată prin procesul-verbal din 14.03.2022, ca fiind nelegală.
În motivare, intimata a redat pe scurt starea de fapt şi istoricul dosarului de insolvenţă învederând că pentru data de 23.12.2021 a fost convocată şi adunarea asociaţilor debitoarei în vederea desemnării unui administrator special, fiind desemnat în această calitate dl. C. la adunare participând atât dl. C. cât şi dna. D. Prin urmare, de vreme ce dl. C. este titularul Întreprinderii Individuale C. în mod evident, rezultă faptul că cei 2 soți, au fost în cunoştinţă de cauză privind termenul de formulare a declaraţiilor de creanţă, precum şi data primei şedinţe a adunării creditorilor.
În drept, şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile art. 205-208 din noul Cod de procedură civilă, pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014, precum şi celelalte articole menţionate în prezenta cerere.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de apel precum şi a argumentelor prezentate prin întâmpinările depuse la dosar, Curtea apreciază că apelul este fondat, soluţia primei instanţe fiind nelegală, consecinţa unei greşite interpretări şi aplicări a dispoziţiilor ce reglementează înlocuirea practicianului de insolvenţă în cursul derulării procedurii insolvenţei.
Cu titlu preliminar, Curtea reaminteşte că prerogativa de a desemna un anumit practician de insolvenţă în cadrul procedurii aparţine creditorilor, fie creditorului majoritar, fie creditorilor care deţin majoritatea absolută (peste 50%) a creanţelor înscrise în tabel, însă şi acest drept procesual comportă limite în exercitare, creditorii neavând totuşi dreptul discreţionar de a îl înlocui oricând pe practicianul de insolvenţă în cursul procedurii insolvenţei şi pentru orice motiv.
Dreptul de a desemna provizoriu un practician de insolvenţă rezultă din lectura prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 care, referindu-se la principalele atribuţii ale judecătorului sindic, impun acestuia obligaţia de a numi provizoriu pe acel practician de insolvenţă pe care l-a indicat creditorul/creditorii, dacă există o asemenea propunere, în detrimentul unei eventuale solicitări similare venite din partea debitoarei insolvente faţă de care se deschide procedura insolvenţei.
Dreptul discreţionar al creditorului/creditorilor majoritari de a desemna un anume practician de insolvenţă, în mod definitiv, se exercită în cadrul procedurii insolvenţei într-o etapă ulterioară, respectiv după întocmirea şi publicarea tabelului preliminar de creanţe şi rezultă din lectura art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, conform cărora:
- în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic;
- creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.
Raţiunea pentru care legiuitorul a reglementat o procedură de numire provizorie şi una de desemnare/confirmare definitivă rezidă în aceea că, la momentul numirii provizorii, cei mai mulţi dintre creditorii debitoarei insolvente nu participă la proces şi nici nu cunosc despre deschiderea procedurii insolvenţei. De aceea este firesc ca, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe, creditorii debitoarei, de data aceasta cunoscuţi şi înscrişi în tabel, să fie invitaţi a desemna un alt practician de insolvenţă sau a-l confirma definitiv pe cel numit provizoriu. Este firesc ca dreptul de a desemna/confirma un practician de insolvenţă în mod definitiv să aparţină creditorilor. Scopul principal pentru care se desfăşoară întreaga procedură a insolvenţei este satisfacerea creanţelor înscrise în tabel, astfel că este logic şi rezonabil ca administratorul/lichidatorul care va supraveghea sau, după caz, va conduce procedura, să fie o persoană în care creditorii, sau cel puţin majoritatea lor, să aibă încredere.
Însă, după acest moment al procedurii, respectiv după etapa în care este desemnat definitiv un practician de insolvenţă în procedură sau este confirmat cel numit iniţial în mod provizoriu de către judecătorul sindic, creditorii nu mai au dreptul discreţionar de a-l înlocui oricând pe acesta, adoptând o hotărâre în acest sens, ci doar dreptul de a solicita judecătorului sindic înlocuirea lui, pentru motive bine întemeiate.
Această concluzie rezultă din lectura art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 conform căruia, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice, cu precizarea că legea reglementează şi o procedură specifică în acest sens, stabilind că înlocuirea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor iar împotriva încheierii se poate formula apel în termen de 5 zile de la comunicare, fiind subînţeles că apelul poate fi declarat fie de administratorul judiciar înlocuit, fie de comitetul creditorilor.
Şi această normă este firească şi tinde a asigura imparţialitatea practicianului de insolvenţă precum şi echilibrul în procedura insolvenţei în care sunt în joc diverse interese patrimoniale, legiuitorul urmărind în acest mod să nu permită creditorilor care întrunesc majoritatea creanţelor să deţină un instrument de constrângere asupra administratorului/ lichidatorului judiciar.
Prin urmare, după momentul desemnării/confirmării definitive a practicianului de insolvenţă în cadrul procedurii, puterea decizională de a dispune înlocuirea acestuia aparţine exclusiv judecătorului sindic.
Atâta vreme cât actul decizional privind înlocuirea practicianului de insolvenţă este dat de legiuitor în atribuţia exclusivă a judecătorului sindic, este evident că creditorii nu pot, cu de la sine putere, să dispună înlocuirea acestuia. Prin urmare, sintagma din conţinutul art. 57 alin. (4) „urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens”, trebuie citită şi interpretată în sensul că creditorii pot adopta o hotărâre prin care să solicite judecătorului sindic înlocuirea practicianului de insolvenţă, însă nu pot decide ei înşişi înlocuirea deoarece legea nu le conferă acest drept. Un argument suplimentar în acest sens este faptul că hotărârea creditorilor de a solicita înlocuirea practicianului de insolvenţă, adoptată cu majoritate în adunarea creditorilor, nu este obligatorie pentru judecătorul sindic, care, aşa cum prevede textul de lege, „îl poate înlocui”, judecătorul sindic fiind, aşadar, liber să aprecieze, de la caz la caz, în ce măsură motivele prezentate de creditori, ca argumente în favoarea înlocuirii, reprezintă sau nu veritabile motive temeinice apte să justifice măsura înlocuirii.
În raport de aceste considerente, în măsura în care, în cursul derulării procedurii după desemnarea/confirmarea definitivă a practicianului de insolvenţă în poziţia de administrator judiciar, creditorii se întrunesc şi adoptă o hotărâre de înlocuire a acestuia pe care o trimit instanţei pentru ca judecătorul sindic „să ia act de ea”, o astfel de hotărâre este nelegală şi nu poate produce efecte valide, deoarece adunarea creditorilor nu are dreptul conferit de lege de a decide înlocuirea practicianului de insolvenţă oricând în cursul procedurii.
Plecând de la aceste considerente teoretice preliminare, Curtea constată că, în speţa dedusă judecăţii, apelantul A. a fost confirmată în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. SRL, prin hotărârea adunării creditorilor din data de 3 februarie 2022, hotărâre care nu a fost atacată de niciun creditor, nici de creditorii care au participat la adunare şi nici de creditorii-intimaţi care nu au figurat la acel moment în tabelul preliminar şi nu au participat la acea adunare a creditorilor.
Întrucât respectiva hotărâre nu a fost atacată, A. a fost confirmat definitiv în funcţia de administrator judiciar al debitoarei. Prin urmare, înlocuirea practicianului în cadrul procedurii insolvenţei se putea dispune numai în condiţiile art. 57 alin. (4), prin hotărârea judecătorului sindic, numai după adoptarea de către creditori a unei hotărâri de sesizare a judecătorului sindic cu solicitarea de înlocuire, urmată de derularea procedurii speciale reglementată de acelaşi text de lege, adică după citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor în cameră de consiliu, de urgenţă şi cu examinarea pretinselor motive temeinice prezentate de creditori. Cu toate acestea, în cadrul adunării creditorilor din data de 14 martie 2022, creditorii au adoptat înlocuirea administratorului judiciar A. cu administratorul judiciar H. IPURL, întreaga procedură fiind derulată în considerarea unui presupus drept de decizie al creditorilor, al unui presupus drept al acestora de a hotărî oricând înlocuirea practicianului de insolvenţă, dacă există votul majorităţii creanţelor înscrise în tabel.
O asemenea concluzie se degajă inclusiv din conţinutul întâmpinărilor depuse la fond şi în apel de către intimaţii C. Întreprindere Individuală, C. şi D., care au făcut vorbire despre faptul că „prin Rezoluţia din şedinţa camerei de consiliu din data de 24 martie 2022 în dosarul nr. […] /30/2021 al Tribunalului Timiş, judecătorul sindic a luat act de procesul verbal al adunării creditorilor din 14 .03.3022 conform căruia (…) Adunarea creditorilor a hotărât înlocuirea administratorului judiciar A. (…)” – f.32 dosar fond)
Şi din considerentele primei instanţe rezultă că aceasta a apreciat şi ea că dreptul procesual reglementat de art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, de a decide înlocuirea practicianului de insolvenţă, aparţine adunării creditorilor, o dovadă în acest sens fiind finalul frazei de la f. 20 din hotărârea atacată, paragraful 2, în care judecătorul sindic consideră că „(…) în mod corect a fost ales un alt practician în insolvenţă”, lăsând a se înţelege că hotărârea de înlocuire a practicianului de insolvenţă adoptată de creditori este, prin ea însăşi, producătoare de efecte juridice, ceea ce, în raport de considerentele teoretice expuse supra, este contrar exigenţelor legale.
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că hotărârea creditorilor, aşa cum a fost ea adoptată, respectiv în considerarea unui drept decizional pe care legea l-ar conferi acestora, de a înlocui oricând practicianul de insolvenţă în cursul derulării procedurii insolvenţei, este nelegală deoarece, aşa cum rezultă din explicaţiile inserate supra, legea nu conferă un asemenea drept creditorilor, stabilind exclusiv în competenţa şi în atribuţia judecătorului sindic prerogativa de înlocuire şi numai dacă aceasta se fundamentează pe motive temeinice.
Din această perspectivă, nu poate fi primită excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei invocată în apărare de către creditorii intimaţi, atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa instanţei de apel. Contrar aprecierilor intimaţilor, Curtea subliniază că aspectul invocat de către practicianul de insolvenţă A. şi analizat de către instanţa de apel – dacă creditorii au dreptul decizional de a dispune înlocuirea administratorului judiciar oricând în cursul procedurii insolvenţei – reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii creditorilor iar nu unul de oportunitate sau de temeinicie a acesteia.
Având în vedere aceste împrejurări care afectează validitatea hotărârii adoptate de creditori în 14 martie 2022, Curtea apreciază inutil a mai fi analizate aspectele de fond ce vizează temeinicia motivelor de înlocuire a practicianului de insolvenţă, motive care vor putea fi analizate de judecătorul sindic în cursul desfăşurării procedurii, fie din oficiu, fie la o solicitare viitoare a creditorilor, pe baza unei hotărâri adoptate de aceştia în condiţii de legalitate.
Din aceleaşi considerente, Curtea apreciază inutil a mai analiza celelalte motive invocate în cererea de apel, legate de deliberarea şi adoptarea unor hotărâri asupra unor chestiuni necuprinse în convocator, legate de omisiunea de a stabili onorariul noului administrator judiciar desemnat, de vreme ce critica referitoare la lipsa dreptului creditorilor de a decide ei înşişi înlocuirea practicianului de insolvenţă s-a dovedit a fi fondată şi suficientă pentru a conduce la stabilirea nelegalităţii hotărârii creditorilor astfel adoptată.
Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a făcut aplicarea art. 480 alin. (2) C. pr. civ. şi a admis apelul declarat de A. în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 509/05.056.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în contradictoriu cu intimaţii C. Întreprindere Individuală, C., D., DGRFP Timişoara – AJFP Timiş, E. SA, F. SA, SC G. SRL şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis contestaţia formulată de A. şi pe cale de consecinţă a dispus anularea hotărârii adunării creditorilor din data de 14 martie 2022, având ca obiect înlocuirea administratorului judiciar al debitoarei insolvente B. SRL.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, întrucât apelul a fost admis iar apelantul nu a solicitat, pe cale accesorie, acordarea de cheltuieli de judecată aferente acestui stadiu procesual.
