În Monitorul Oficial nr. 842/12.IX.2025 a fost publicată Decizia nr. 191 din 19 mai 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu-Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal privind interpretarea dispozițiilor art. 493 alin. (3) raportat la art. 493 alin. (1) din OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare și a stabilit că pentru aplicarea în mod direct a sancțiunilor disciplinare a mustrării scrise sunt obligatorii cercetarea prealabilă și audierea funcționarului public.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că dispoziția legală ce face obiectul prezentei sesizări se regăsește în art. 493 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că „Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica și direct de către conducătorul instituției publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (1)”. Sancțiunea disciplinară la care se referă textul este mustrarea scrisă, cea mai ușoară sancțiune disciplinară dintre cele șase enumerate limitativ de art. 492 alin. (3) lit. a)-f) din Codul administrativ în cazul funcționarilor publici.
Alin. (1) al art. 493 din Codul administrativ, la care face trimitere art. 493 alin. (3), stipulează că: „Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării prealabile și aplicarea sancțiunii”, referirea expresă fiind făcută de către legiuitor în alin. (1) al art. 493 la sancțiunile disciplinare de la lit. b)-f) ale art. 492 alin. (3) din Codul administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 492 alin. (3) din Codul administrativ, în cazul funcționarilor publici, „Sancțiunile disciplinare sunt: mustrarea scrisă; diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni; diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de zile; suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani; retrogradarea într-o funcție publică de nivel inferior, pe operioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; destituirea din funcția publică”.
Pentru a răspunde chestiunii de drept vizate de sesizarese impune interpretarea gramaticală și sistematică a acestor norme, în sensul celor ce urmează.
Analizând ad litteram textul legal conținut de art. 493 alin. (3) din Codul administrativ, se constată că legiuitorul trimite expres la dispozițiile alin. (1) al art. 493 atunci când în discuție este aplicarea direct de către conducătorul instituției publice a sancțiunii „mustrării scrise”, formularea textului de lege fiind: „Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica și direct de către conducătorul instituției publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (1)”, așadar în condițiile tezei I a art. 493 alin. (1), respectiv după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public.
Observarea textului legal permite, astfel, concluzia că legiuitorul a înțeles a utiliza tehnica normei de trimitere, reglementată de prevederile art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora în cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme, se va face trimitere la articolul respectiv.
Rezultă, așadar, cu claritate, că aplicarea direct de către conducătorul instituției publice a sancțiunii „mustrării scrise” se poate face numai după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public, acesta fiind sensul expresiei „cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (1)”.
Menirea reglementării cuprinse distinct în alin. (3) alart. 493 din Codul administrativ nu este decât aceea de a evidenția regimul juridic diferit al sancțiunii „mustrării scrise”, care poate fi aplicată și direct de conducătorul instituției publice, nu doar la propunerea comisiei de disciplină, precum în cazul celorlalte sancțiuni disciplinare reglementate la lit. b)-f) ale alin. (2) al art. 492. Aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a ales a aloca un paragraf distinct în art. 493 situației aplicării sancțiunii „mustrării scrise” direct de către conducătorul instituției publice.
Sintagma „se poate aplica și direct”, pe care o regăsim laalin. (3) al art. 493 din Codul administrativ, trebuie interpretată în oglindă cu dispoziția de la alin. (4) al aceluiași articol, conform căreia celelalte sancțiuni disciplinare se aplică întotdeauna la propunerea comisiei de disciplină: „Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) se aplică de conducătorul instituției publice, la propunerea comisiei de disciplină”. Astfel, sintagma „se poate aplica și direct” nu semnifică excluderea cercetării prealabile și a audierii funcționarului public, ci doar consacrarea posibilității aplicării sancțiunii de conducătorul instituției publice, fără propunerea comisiei de disciplină.
De altfel, vechea reglementare cuprinsă în art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, era în același sens, indiferent de sancțiunea disciplinară ce urma a fi aplicată, stipulându-se că „Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal”.
Nu poate fi identificată o rațiune pentru care legiuitorul s-ar abate, în cazul noii reglementări a Codului administrativ, de la regulile de procedură consacrate în materia răspunderii disciplinare a funcționarilor publici.
Argumentele Curții Constituționale din Decizia nr. 466 din15 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025, converg spre aceeași interpretare. Astfel, constituționalitatea dispozițiilor art. 493 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a fost adusă în atenția Curții Constituționale, din perspectiva cerinței clarității legii, impusă de art. 1 alin. (5) din Constituția României, iar excepția de neconstituționalitate a fost respinsă.
A arătat Curtea Constituțională, în motivarea examenuluide constituționalitate efectuat, următoarele:
„20. () Curtea constată că normele legale criticate, care dispun posibilitatea aplicării sancțiunii disciplinare constând în mustrarea scrisă și direct de către conducătorul instituției publice și care trimit la regulile privind efectuarea cercetării prealabile, permit destinatarilor săi să le înțeleagă conținutul și să își conformeze conduita dispozițiilor pe care le cuprind, nefiind identificate deficiențe care să afecteze exigențele clarității, preciziei, previzibilității și accesibilității normei juridice.21. De altfel, interpretarea potrivit căreia, în cazul aplicării sancțiunii disciplinare a mustrării scrise de către conducătorul instituției publice, la propunerea comisiei de disciplină, nu este obligatorie efectuarea cercetării prealabile a faptei săvârșite ar echivala cu ignorarea tezei finale a prevederilor art. 493 alin. (3) din Codul administrativ, ceea ce nu este permis, având în vedere că «în România, respectarea (…) legilor este obligatorie», astfel cum dispune art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul constituțional al legalității”.
