În Monitorul Oficial nr. 1124/5.XII.2025 a fost publicata Decizia nr. 372 din 20 octombrie 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj — Secția penală și de minori, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se impune menținerea unității legale de infracțiuni, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal, sau unitatea legală de infracțiuni nu își mai regăsește temeiul legal, în raport cu art. 158 alin. (2) din Codul penal?” și a stabilit că: în cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se menține unitatea legală de infracțiune, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal.
În motivarea deciziei, Înalta Curte arată că întrebarea ce face obiectul prezentei cauze pune în dezbatere un aparent conflict între principiul indivizibilității active și efectul retragerii plângerii prealabile, în contextul unei infracțiuni (complexe) ce a produs vătămări mai multor subiecți pasivi.
Indivizibilitatea activă a răspunderii penale [art. 157 alin. (2) din Codul penal] presupune că fapta care a produs vătămări față de mai multe persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a formulat numai de către una dintre acestea, iar retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă [art. 158 alin. (2) din Codul penal].
Indivizibilitatea activă este consecința unității legale3 a infracțiunii ce absoarbe pluralități de subiecți pasivi, cum este și cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, iar retragerea plângerii prealabile acționează ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale față de autorul unei infracțiuni cu unic subiect pasiv, fără a putea constitui premisă a schimbării de încadrare juridică prin spargerea unei unități legale.
Între cele două texte anterior menționate nu existăcontradictorialitate, principiul indivizibilității active fiind reglementat de legiuitor chiar pentru ipoteza ce constituie și situația premisă a prezentei dezbateri (infracțiune ce a produs vătămări mai multor persoane), interpretarea sistematică fiind suficientă acestei concluzii.
Infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzutăde art. 196 alin. (4) din Codul penal, este o infracțiune complexă care, prin voința legiuitorului, absoarbe în conținutul său două sau mai multe infracțiuni de vătămare corporală, prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, comise în concurs ideal, care își pierd autonomia. Rațiunea reglementării acestei variante agravante, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Codului penal, a vizat asigurarea coerenței tratamentului sancționator comparativ cu varianta agravantă a infracțiunii de ucidere din culpă cu pluralitate de victime, având în vedere faptul că sub imperiul Codului penal anterior, în cazul infracțiunii de vătămare corporală (art. 184 din Codul penal de la 1969), pluralitatea de persoane vătămate determina reținerea unui concurs ideal de infracțiuni, în timp ce, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, pluralitatea de victime conducea la reținerea unei singure infracțiuni complexe [art. 178 alin. (1) și (5) din Codul penal de la 1969]. Atunci când fapta de vătămare corporală din culpă este săvârșită în condițiile cerute pentru varianta agravantă, respectiv atunci când urmările s-au produs față de cel puțin două persoane, deși acțiunea/inacțiunea comisă ar putea contura fapte penale distincte în raport cu fiecare subiect pasiv, acestea își pierd individualitatea juridică, fiind absorbite, prin voința legiuitorului, în unitatea legală a infracțiunii complexe.
În cazul variantei-tip a infracțiunii de vătămare corporalădin culpă, urmările se raportează exclusiv la severitatea leziunilor produse, iar în cazul variantei agravante se raportează inclusiv la pluralitatea persoanelor vătămate, iar nu numai la gravitatea leziunilor. Pentru reținerea variantei agravante este necesar ca, în urma săvârșirii din culpă a faptei prevăzute în art. 193 alin. (2) sau art. 194 alin. (1) din Codul penal de către subiectul activ (o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități), faptă ce constituie ea însăși infracțiune, să fie produse, asupra a două sau mai multe persoane, anumite urmări (leziuni traumatice sau să fie afectată sănătatea, leziuni a căror gravitate este evaluată prin îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile sau, după caz, două sau mai multe persoane să sufere o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății ce necesită pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau punerea în primejdie a vieții persoanei).
Urmarea este atașată elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv laturii obiective, iar, odată produsă, infracțiunea se consumă.
Considerată, în planul dreptului penal, condiție depedepsibilitate, iar în planul dreptului procesual penal, condiție de procedibilitate, retragerea plângerii prealabile nu afectează elementele constitutive ale infracțiunii, ci înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită și stinge acțiunea exercitată. Efectul său se va produce necondiționat dacă nu este paralizat de principiul indivizibilității active. Acesta exclude ca voința unei victime să producă consecințe asupra situației juridice a alteia și conduce la angajarea răspunderii penale pentru infracțiunea unică, ce a produs vătămări mai multor persoane, chiar dacă plângerea prealabilă s-a formulat ori se menține numai de către una dintre acestea.
În cazul indivizibilității active, elementele constitutive aleinfracțiunii complexe generatoare de urmări specifice asupra unei pluralități de victime fiind îndeplinite și existând cel puțin o plângere prealabilă valabil formulată, răspunderea penală
se poate angaja. Manifestarea de voință de a retrage una dintre plângerile prealabile, în cadrul variantei agravante ce generează urmări asupra unei pluralități de victime, nu înlătură în nicio măsură urmarea produsă, deci conduita ilicit penală, ci exprimă doar disponibilitatea în legătură cu participarea la procesul penal.
Ulterior săvârșirii infracțiunii se declanșează planulprocesual. Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii se va realiza în plan procesual penal, respectiv într-un cadru legal.
Momentul preexistent al consumării și elementeleconstitutive ale infracțiunii (analiză în considerarea normelor de drept substanțial) nu pot fi influențate, în nicio limită, de declanșarea planului procesual (analiză subsumată normelor de drept formal).
Așadar, în cazul infracțiunii complexe, prevăzutăde art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, chiar dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, nu este de natură să afecteze unitatea legală și, implicit, încadrarea juridică, întrucât retragerea unei plângeri prealabile nu afectează tipicitatea infracțiunii în varianta agravantă.
Pe de altă parte, faptul că este retrasă una din plângerileprealabile nu este lipsit de eficiență juridică, consecințele fiind evidente sub aspectul laturii civile, deși jurisprudența a identificat și efecte asupra soluționării laturii penale, respectiv în cadrul individualizării judiciare a pedepsei.
În consecință, în raport cu aspectele expuse, Înalta Curtede Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj — Secția penală și de minori și va stabili că, în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se menține unitatea legală de infracțiune, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal.
Partajează acest conținut:





