În Monitorul Oficial nr 1016/3.XI.2025 a fost publicată Decizia nr. 357 din 6 octombrie 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept iar în consecință a stabilit că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, orice subiect de drept public are dreptul de a formula acțiuni în contencios administrativ obiectiv, întemeiate exclusiv pe încălcarea unui interes legitim public, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, numai în condițiile unei prevederi exprese în acest sens.” .
În motivarea deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție arată că Problema de drept care a generat prezenta sesizare estereprezentată de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, art. 271 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 350/2001, art. 84 și 85 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, în ipoteza acțiunii în anularea unei autorizații de construire emise de primarului unui sector, formulată de primarul general al municipiului București.
În procedura judiciară, instanța este învestită cuchestiunea verificării legalității hotărârii primei instanțe care a considerat că reclamantul primarul general al municipiului București nu are calitatea procesuală activă, în lipsa indicării unui interes public sau privat care să aparțină în fapt municipiului și în lipsa unor prevederi speciale care să reglementeze vreun drept de control asupra actelor autorităților de sector.
Pentru lămurirea chestiunilor de drept ce formează obiectulprezentei sesizări, judecătorul-raportor reține următoarele:
Art. 1 al Legii nr. 554/2004 are ca obiect principal dereglementare calitatea procesuală activă, respectiv stabilirea sferei subiectelor care pot sesiza instanța, conturând și coordonatele generale ale exercitării dreptului la acțiune pentru fiecare dintre categoriile de subiecte avute în vedere.
Alin. (1) și (2) ale acestui articol pun în aplicare normaconstituțională cuprinsă în art. 52 alin. (1) din Constituția României, statuând cu titlu general dreptul oricărei persoane vătămate într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ tipic sau asimilat, emis de o autoritate publică, de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.
Din analiza acestor alineate rezultă că legiuitorul a avutîn vedere o sferă largă a subiectelor care se pot adresa instanței de contencios administrativ — persoană fizică sau juridică, de drept public sau de drept privat, destinatarul actului administrativ vătămător sau terț față de acesta, grup de persoane fizice sau organism social interesat —, elementul comun fiind existența vătămării produse prin actul administrativ contestat.
Art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, alături de art. 8 alin. (1) din același act normativ, conturează instituția contenciosului administrativ subiectiv, în cadrul căruia sancțiunea juridică a anulării actului administrativ nelegal poate fi aplicată doar dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim invocat de reclamant.
Spre deosebire de alin. (1) și (2), alin. (8) al art. 1 reglementează cu titlu general sfera subiectelor de drept care pot sesiza instanțele de contencios administrativ cu acțiuni în contencios obiectiv, prin care se declanșează strict un control de legalitate, nefiind necesară invocarea unei vătămări a unui drept sau a unui interes legitim privat. Aceste acțiuni ar fi întemeiate pe încălcarea unui intereslegitim public în sensul art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, constituind o derogare de la regimul de drept comun al acțiunii în contencios administrativ ce se deduce din art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Alin. (8) al art. 1 menționează, pe de o parte, în modexpres, subiecții de sezină reprezentați de prefect și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar, pe de altă parte, prevede că poate sesiza instanța de contencios administrativ orice subiect de drept public, în condițiile prevăzute de legile speciale.
Art. 3 din Legea nr. 554/2004 reglementează în modexpres regimul juridic aplicabil acțiunilor în contencios obiectiv pe care le pot formula prefectul și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, având în vedere că la momentul intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ rolul de tutelă administrativă pe care îl exercită cele două autorități era reglementat prin acte normative în vigoare.
Astfel, art. 123 alin. (5) din Constituția Românieiprevedea că prefectul exercită un rol de tutelă administrativă, în sensul că poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul nelegal, iar art. 22 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (act normativ abrogat în prezent) stabilea că Agenția Națională a Funcționarilor Publici exercită un rol de tutelă administrativă în materia funcției publice, în sensul că poate ataca în fața instanțelor de contencios administrativ actele autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația funcției publice.
Raportat la dispozițiile legale indicate în precedentrezultă că art. 3 din Legea nr. 554/2004 a pus în aplicare dispozițiile legale exprese care confereau celor două autorități publice calitatea de subiecte de sezină în cadrul acțiunilor în contencios administrativ obiectiv, pentru cenzurarea legalității unor acte administrative strict delimitate.
Față de cele mai sus expuse, judecătorul-raportorapreciază în primul rând că abilitatea unui subiect de drept public de a exercita un rol de tutelă administrativă, cu consecința declanșării unor acțiuni în contencios obiectiv în scopul salvgardării legalității activității autorităților publice, presupune, în mod necesar, existența unor prevederi exprese în acest sens.
În al doilea rând, judecătorul-raportor consideră că dispozițiile legale prin care se conferă unui subiect de drept public rolul de tutelă administrativă trebuie să menționeze în mod expres materia și categoriile de acte administrative în privința cărora respectivul subiect de drept public poate declanșa în fața instanțelor de contencios administrativ strict un control de legalitate.
Prin urmare, judecătorul-raportor apreciază că art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 nu poate constitui, în sine, temeiul juridic al unei acțiuni în contencios administrativ obiectiv, formulată de un subiect de drept public, ci această acțiune poate fi exercitată doar în temeiul unei dispoziții exprese ce se regăsește în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau în legi speciale.Sintagma în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale pe care o regăsim la finalul alin. (8) al art. 1 are rolul de a condiționa accesul unui subiect de drept public la exercitarea unei acțiuni în contenciosul obiectiv de existența unei dispoziții legale în acest sens, dând astfel expresie principiului legalității care guvernează competența subiecților de drept public.
Stabilirea competenței subiecților de drept public estesupusă principiului legalității, astfel încât instanțele judecătorești nu au posibilitatea ca, pe cale de interpretare a dispozițiilor în vigoare, să atribuie unui subiect de drept public competențe ce nu i-au fost conferite de legiuitor.
Art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 reprezintă doarnorma generală, care consacră regula potrivit căreia, prin legi speciale, se poate reglementa rolul de tutelă administrativă și în privința altor subiecte de drept public, în afara prefectului și a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Prin urmare, aptitudinea unui subiect de drept public dea formula acțiuni în contencios administrativ obiectiv, în condițiile art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, este condiționată de existența unei norme speciale care să prevadă în mod expres acest drept și care să îi recunoască rolul de tutelă administrativă într-o anumită materie și cu privire la o anumită categorie de acte administrative.
În lipsa unei astfel de reglementări, un subiect de dreptpublic se poate adresa instanței de contencios administrativ în condițiile unui contencios administrativ subiectiv, care reprezintă, practic, regimul de drept comun în materia contenciosului administrativ.
În continuare, judecătorul-raportor subliniază cădezlegarea raportului juridic dedus în concret judecății, prin aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei, și pronunțarea soluției sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind atribuții înglobate funcției jurisdicționale pe care acesta are a o îndeplini independent.
Având în vedere cele mai sus statuate, judecătorulraportor apreciază că nu se mai impune formularea unui răspuns distinct în privința întrebărilor nr. 3 și 4 ale sesizării. 114. În aceste condiții, sarcina stabilirii în concret a calității procesuale active a primarului general al municipiului București în cadrul unei acțiuni având ca obiect anularea unei autorizații de construire emise de primarul unui sector al municipiului București, în baza dezlegărilor formulate în precedent cu privire la condițiile exercitării de către un subiect de drept public a acțiunii în contencios administrativ conform art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, aparține judecătorului cauzei.
Partajează acest conținut:
