Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, prin admiterea unei sesizări a Tribunalului Dolj, că efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric. ”Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals”, a mai arătat Curtea.
Decizia nr.75 în dosarul nr. 593/1/2022
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 7578/63/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. (1), (6) și (6)1, art. 163 alin. (5), art. 164 alin. (4) şi art.175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, stabileşte că:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
DOCUMENT – Comunicat privind deciziile pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă în şedinţa din 14 noiembrie 2022:
Sesizarea a fost formulată într-un dosar de anulare a unui proces-verbal de contravenție. În primă instanță, Judecătoria Craiova a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată, iar sentința a fost atacată cu apel.
La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2021, din oficiu, Tribunalul Gorj a admis excepția tardivității cererii de apel și a anulat apelul formulat de apelantul petent ca tardiv. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 si art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reținându-se, din cuprinsul dovezilor de comunicare a hotărârii atacate, că sentința pronunțată de Judecătoria Craiova a fost comunicată apelantului/petent pe numele corect și la domiciliul declarat de acesta care corespunde cu cel indicat în cererea de apel și procesul-verbal de contravenție atacat, în data de 8 iulie 2021, iar apelul declarat de apelant a fost înaintat prin poștă la instanță în data de 27 august 2021, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul poștal.
Astfel, instanța de apel a apreciat că hotărârea atacată a fost comunicată petentului/apelant în conformitate cu dispozițiile legale incidente – art. 154 Cod procedură civilă, astfel încât termenul de declarare a apelului împotriva acesteia a început să curgă din data de 8 iulie 2021, în aplicarea dispozițiilor art. 165 din Codul de procedură civilă. Asta deși, prin cererea de chemare în judecată, petentul a solicitat ca toate comunicările, actele de procedură, încheierile și hotărârile judecătorești să-i fie comunicate la adresa de e-mail, fiind lipsă de procedură dacă se judecă fără a fi citat prin poșta electronică.
”Faptul că atât prin plângerea contravențională, cât și prin cererea de apel petentul/apelant a indicat o ”adresă de poștă electronică preferată pentru comunicarea corespondenței și a actelor de procedură în format electronic” nu conduce automat la invalidarea procedurii de comunicare a hotărârii judecătorești efectuate în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. 4 Cod procedură civilă, ce instituie modalități altenative de comunicare a actelor de procedură, fără ca indicarea de către petent a unei adrese de e-mail preferabile pentru comunicarea actelor de procedură să facă ineficientă adoptarea de către instanță a sistemului clasic de comunicare prin poșta clasică, cu atât mai mult cu cât textul alin. 6 al art. 154 C.p.c. utilizează sintagma «și prin»”, a arătat instanța de apel.
Magistrații au mai precizat că realizarea activității de comunicare a hotărârii judecătorești prin poșta clasică, aleasă de către instanță în contextul posibilităților tehnice disponibile, reprezintă o modalitate validă de realizare a acestei proceduri, alături de celelalte modalități de citare/comunicare permise de cod și este aptă a satisface pe deplin cerințele procedurale care să asigure exercitarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la apărare, întrucât astfel cum s-a arătat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Conventia nu apără drepturi teoretice, ci efective și concrete.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație în anulare: ”Având în vedere jurisprudența recentă (2021) a Curții de Apel București care consideră că se impune citarea cu prioritate prin e-mail când partea a indicat adresă de e-mail, dar și jurisprudența Tribunalului Dolj care citează prin e-mail părțile, consideră că nu a fost legal citat în apel, fiind admisibilă contestația în anulare. Nici sentința nu i-a fost legal comunicată, drept urmare termenul de apel a curs de Ia data formulării apelului. Deoarece nu a primit legal și la timp citațiile în apel (și nici sentința), nu a luat cunoștință de termenele ședințelor de judecată și nu s-a putut prezenta în instanță, în ciuda absenței sale la termen, instanța de apel nu a încercat în niciun fel să se asigure că acesta a fost informat cu privire la termenele ședințelor de judecată, în special prin dispunerea amânării cauzei și repetarea procedurii de comunicare prin citarea prin poștă electronică, așa cum a solicitat și argumentat.”
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
