Horea Vușcan | Cum m-a ”tunat” ANAF de 300.000 de euro (VIDEO)

material de Horea Vușcan

Prin abuz ANAF-ul m-a obligat să plătesc circa 300.000 euro în 2017. Statul, prin instituțiile de forță, nu verifică dacă ești vinovat sau nu – prima dată iau, te pun în genunchi și, dacă ești slab, te vor distruge; nevinovăția ești obligat să ți-o câștigi în instanță.

Dreptul de a te apăra în instanță este „teoretic”. Dacă ți-au sechestrat bunurile și nu îți poți permite un avocat sau ai niște guri de hrănit acasă, totul este în zadar, iar funcționarii care abuzează nu pățesc nimic… În astfel de situații sunt cei care au luat amenzi în perioada pandemiei și mulți alții…

Statului și funcționarilor le convine această situație. Din 100 de amenzi, poate 10 sunt contestate și doar 5 sunt câștigate de populație…. Funcționarii câștigă, statul câștigă, doar noi, populația, suntem perdanți.

Eu sunt mai nărăvaș și am posibilitatea să mă lupt cu ei și i-am dat în judecată și am câștigat, am luat despăgubiri și penalități și cheltuieli de judecată. Acum avocații mei, în calitate de cetățeni ai României, au cerut atragerea răspunderii personale a funcționarilor care au comis acest abuz, pentru că ne-am dat seama că aceasta este singura modalitate în care vom putea corecta societatea din care facem parte.

Vă invit pe toți să luați exemplul meu, contestați și bateți-vă în instanță pentru ce vi se cuvine. Nu puneți armele jos, nu îi lăsați să câștige și, nu în ultimul rând, cereți atragerea răspunderii personale pentru abuzurile funcționarilor.

Vreau să vă mărturisesc că eu nu am cerut atragerea în mod personal, avocații mei au făcut-o în numele lor și au făcut-o și în alte cazuri și alți clienți, deoarece este singura modalitate de a schimba această societate. Pot spune că eu, personal, nu am fost prea încântat de idee, deoarece îți ridici instituția în cap, încă nu mi-am încasat banii și pot să îmi tergiverseze procedurile, dar nu mă pot opune, deoarece orice cetățean al României are acest drept și adevărul este că doar așa putem corecta abuzurile instituțiilor.

Concluzie, dacă la început eram sceptic, puțin îngrijorat de eventuale repercusiuni, trebuie sa înțelegem că aceste decizii trebuie să le luăm, sunt prețul, lupta si sacrificiul pentru a schimba societatea în care trăim. Dacă nu, supraviețuim și atât… cât ni se mai permite.