<Durere mare la biserica din Poieni. Și crucea bisericii a coborât în bernă. Ea va fi ridicată din nou, dar Teofana s-a ridicat la cer pe drumul fără întoarcere și n-o va mai vedea decât (poate) de Sus. Dumnezeu să aibă grijă de tine în împărăția lui și să aline durerea celor rămași…>, spune Ioan Curpaș, un beiușean care a trăit tragedia alături de familia îndoliată. Doamna pe care a plâns-o toată Țara Beiușului era asistent medical și fiica preotului paroh din Poienii de Sus. Din păcate, suferea de o boală cruntă de mai multă vreme.Despre fenomenul pe care sute de persoane l-au văzut la înmormântare a vorbit și Adrian Ciorna, care spune că cei prezenți au fost martori la o teofanie. Iată ce spune Adrian Ciorna:
<Crucea și Teofana
Manifestarea lui Dumnezeu, prezența sa vizibilă unei ființe omenești, este semnificația grecească derivată a numelui Teofana, altminteri θεοφάνεια în limba vechilor elini. Aseară am fost parte, cel puțin simbolic, la o teofanie în momentele de maximă durere ale unei mame, unui soț, tată, surori, fiu, cuscru și sute de alți participanți la o priveghere neașteptată. Priveghere a Teofanei, 44 de ani, în Biserica Ortodoxă din Poienii de Sus, de la poalele Apusenilor.
Mi-aduc aminte de Teofana din copilăria ei de beiușeancă ce își ajuta tatăl și mama la cafeneaua deschisă după 1990 pe principală alături de sora ei, Teodora. Mama își aduce aminte de ea chiar mai devreme, de mică, alături de sora ei, când veneau la sifonăria din centru, la un suc. Săritoare, cu un zâmbet cald și cuvinte primitoare, harnică, se implica în timpul liber în mica afacere de familie. Apoi, peste mulți ani, bolnav fiind, am simțit laolaltă cu ceilalți pacienți ai dr. Hodișan, grija deosebită a cadrului medical Teofana. Tare dureros omenește, și ca o cunoștință mai îndepărtată, să fii martor la plecarea atât de devreme a unei tinere femei, mame, soții, fiice dintre cei vii. Dar Dumnezeu a avut grijă să folosească predica și duhul părintelui Adrian Suciu, preot la Ștei, să ne aducă aminte că moartea tinerei este doar o virgulă în fraza vieții, în care prima propoziție este viața pe pământ iar a doua – și ultima – propoziție este viața veșnică, ce tocmai începe. Viață veșnică de care Teofana se face vrednică prin suferința grea, curățirea sufletească implicită și credința în Hristos. Duhul Sfânt care a cercetat aseară pe cei prezenți la această predică este prima manifestare simbolică a teofaniei.
La intrarea în curtea bisericii unde paroh este chiar pr. Teodor Bercea, tatăl adormitei, spre a participa la priveghi aseară am observat crucea ruptă de furtună cel mai probabil pe turla principală. Nu știu nici de când e ruptă și nici alte detalii. Am fost izbit de suprapunerea acestei ruperi cu frângerea inimilor de mamă, fiu, soț, tată exprimată paroxistic la priveghere, la serviciul religios aferent. Această suprapunere a fost a doua teofanie simbolică, a doua manifestare a prezenței lui Dumnezeu.
27 de preoți au citit texte evanghelice legate de moarte și înviere. Corul cântărilor acestora purta cu sine elemente îngerești din când în când, vindecând durere, ușurând inimi. Soția, eu și sute alte inimi întristate îți spunem rămas bun, la revedere, Teofana. Pe când aceasta? Până atunci când virgula din frază se va scrie și pentru noi. Să ne găsească momentul acela purtându-ne crucea, pregătiți, împăcați cu și predați Domnului. Iar după virgulă, să ne bucurăm perpetuu alături de tine, Teofana, de permanența θεοφάνεια.
Tudorel, Florica, Ghiță, fiul, Teodora, sincere condoleanțe acum la despărțirea temporară de cea mult iubită, Teofana>. Sincere condoleanțe! Dumnezeu să o odihnească!
