Avocatul Florentin Țuca, fondator al societății de avocatură Țucă, Zbârcea și Asociații, din care a făcut parte și Robert Roșu, povestește pe blogul său despre reacțiile – într-un caz chiar lipsa de reacție – pe care le-a provocat trimiterea în arest la domiciliu, în decembrie 2015, a avocatului Roșu. Este pomenit refuzul Facultății de Drept din București de a se amesteca în ”treburi de felul ăsta”, comunicatul ”foarte cuminte și corect politic” al Baroului București și puținele semne de solidaritate primite din partea avocaților.

Florentin Țuca scrie că primul său demers a fost încercarea de a provoca o reacție din partea Facultății de Drept, ”ca for academic foarte îndreptățit (…) să vegheze la igiena mediului juridic în care își lansează tinerii învățăcei după cei patru ani de formare”.

”Chiar așa îi și ziceam interlocutorului meu, prietene, abuzul este vizibil din avion, aicea nu-i vorba de fondul dosarului și de ecuațiile de drept penal aferente, ci de încălcarea flagrantă a unor principii constituționale pe care studenții voștri le învață la școală și le socotesc, în naivitatea lor, sacre și inviolabile. (…)

Un comunicat în care să vă exprimați măcar îngrijorarea i-ar ajuta și pe ei, cred, și ar fi un benefic semnal de alarmă pentru felul în care se derulează anchetele penale într-un stat care se vrea „de drept” și-n care studenții vor fi chemați, ca viitori juriști, să facă justiție. Florentine, înțeleg ce zici, îmi pare rău de soarta colegului tău, dar nu cred că Facultatea ar trebui să se amestece în treburi de felul ăsta. Am închis telefonul dezamăgit, fără ca atunci să anticipez că, la scurtă vreme după aceea, Facultatea avea să se amestece în „treburi” cu mult mai „impenetrabile”, cum ar fi, de exemplu, oportunitatea emiterii unor acte normative”, rememorează avocatul Țuca.

Acesta s-a îndreptat apoi spre colegii avocați din zona de business, pe care i-a invitat să se adune într-o asociație pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale avocaților ca cetățeni și profesioniști. A primit câteva semne de solidaritate și prietenie, dar… atât: ”Asemenea gânduri bune au fost, din păcate, floarea care nu aduce primăvara, pentru că cele mai multe reacții au fost dezamăgitoare: eschive tupilate sub îndemnul de a lăsa justiția „să facă dreptate”; priviri întoarse sub pretextul că „nu știm dosarul”; abțineri în care se citea satisfacția de a vedea în chinuri capra vecinului. Una peste alta, planul unui comunicat al avocaților „de business” sau proiectul unei asociații pentru apărarea drepturilor avocaților, în general, au căzut baltă dintr-o vădită lipsă de interes și cvorum.”

O altă dezamăgire i-a fost provocată avocatului Florentin Țuca de Baroul București. Acesta a emis un comunicat ”foarte cuminte și corect politic”, în registrul unui limbaj protocolar și neutru.

Concluzia lui Florentin Țuca în acel decembrie 2015: ”M-am întors, carevasăzică, resemnat, la ale mele. Nevoit să-mi scot din cap dezideratul unor proteste colective ori al denunțării mascaradei judiciare în care fusese târât colegul nostru, mi-am zis că trebuie să mă concentrez pe strategia de apărare în ancheta penală tocmai demarată.

Nu înainte însă de a-mi aminti de întrebarea retorică pe care o tot auzeam în jurul meu în acele zile: frate, în ce țară trăim? Cel mai adesea, interogația asta își pierdea în febra dezbaterilor semnul întrebării și se transforma într-o amară constatare, cu accent pe „țară”, cu-n adjectiv depreciativ subînțeles și cu obligatorii puncte de suspensie.”