În 19 februarie 2026, Curtea de Apel Cluj a pronunțat o hotărâre definitivă într-un dosar care l-a avut în centrul atenției pe fostul primar Șumălan Ioan, o cauză care a traversat mai multe etape procedurale, a cunoscut o schimbare de încadrare juridică și a ajuns, în cele din urmă, la încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Instanța a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința penală pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei și, rejudecând cauza în limitele stabilite, a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de uzurpare a funcției. În același timp, Curtea a menținut dispozițiile privind latura civilă și a obligat inculpatul la plata unor cheltuieli judiciare semnificative, în cuantum de peste 23.000 de lei cumulat.
Hotărârea este definitivă și marchează punctul final al unei proceduri care a durat ani și care a ridicat chestiuni juridice complexe: competența autorităților locale în administrarea patrimoniului, diferența dintre abuz în serviciu și uzurparea funcției, efectele deciziilor Curții Constituționale asupra prescripției și impactul stării de urgență din 2020 asupra cursului termenelor penale.
Ce a decis Curtea de Apel Cluj
Prin decizia din 19 februarie 2026, Curtea a constatat că, deși fapta reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uzurpare a funcției, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit. În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lui Șumălan Ioan.
Soluția nu este o achitare, iar Curtea nu a afirmat că fapta nu ar fi existat. Din contră, în motivare sunt analizate pe larg probele administrate și este descris mecanismul prin care un spațiu aparținând unității administrativ-teritoriale ar fi fost folosit de o societate comercială fără existența unui titlu juridic valabil la acel moment. Însă, din perspectiva dreptului penal, statul nu mai putea aplica o sancțiune, deoarece termenul legal în care putea fi trasă la răspundere o persoană pentru acea faptă expirase.
Instanța a menținut restul dispozițiilor sentinței care nu contravin noii decizii, inclusiv cele privind latura civilă, și a obligat inculpatul la plata sumei de 9.022,04 lei către partea civilă, precum și la plata sumei de 14.000 lei reprezentând onorariu avocațial către UAT Comuna Marca. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Faptele: cum a început totul
Pentru a înțelege amploarea dosarului, trebuie revenit în anul 2017. La acel moment, Șumălan Ioan ocupa funcția de primar al comunei Marca. Potrivit actului de sesizare și probelor administrate ulterior, în luna februarie 2017 o societate comercială ar fi început să folosească un spațiu aparținând comunei – un fost cămin cultural din localitatea Leșmir – pentru depozitarea utilajelor și pentru desfășurarea unor activități de producție.
În faza inițială, societatea în cauză obținuse un contract de închiriere pentru un alt spațiu, însă, din cauza dimensiunii utilajelor, a solicitat un spațiu mai mare. În acest context, ar fi intervenit o înțelegere verbală între administratorul societății și primar, în baza căreia firma a început să utilizeze clădirea căminului cultural.
Potrivit instanței, utilizarea spațiului s-a făcut fără existența unui contract de închiriere aprobat de Consiliul Local și fără un act administrativ formal care să permită folosirea bunului. Martorii audiați au arătat că accesul în clădire s-a făcut cu acordul autorităților locale și că activitatea societății era cunoscută în comunitate.
Un element esențial analizat de Curte a fost regimul juridic al imobilului. Chiar dacă existau discuții privind atestarea formală a apartenenței la domeniul public, instanța a reținut că imobilul era proprietatea comunei, iar administrarea bunurilor – fie din domeniul public, fie din cel privat – intră în competența Consiliului Local. În consecință, atribuirea folosinței unui asemenea bun fără parcurgerea procedurii legale echivala, în interpretarea Curții, cu un act de dispoziție realizat cu depășirea competenței.
De la abuz în serviciu la uzurparea funcției
Inițial, Șumălan Ioan a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu, infracțiune prevăzută de art. 297 Cod penal. În cursul apelului, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de uzurpare a funcției, prevăzută de art. 300 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor din Legea 78/2000.
Curtea a explicat diferența esențială dintre cele două infracțiuni. În timp ce abuzul în serviciu presupune neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act în exercitarea atribuțiilor, uzurparea funcției vizează situația în care un funcționar public îndeplinește un act care nu intră în atribuțiile sale, producând o pagubă sau o vătămare.
Instanța a analizat și semnificația sintagmei „în timpul serviciului”, arătând că aceasta nu se referă la programul de lucru, ci la exercitarea atribuțiilor de serviciu și la folosirea autorității conferite de funcție. Din perspectiva Curții, atribuirea verbală a folosinței unui bun al comunei intra în competența Consiliului Local, nu a primarului în mod unilateral.
Parcursul procesual: condamnare, contestație în anulare, rejudecare
După sentința de fond din decembrie 2024, Curtea de Apel a pronunțat, la 31 martie 2025, o decizie prin care a stabilit o pedeapsă de un an și șase luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei și stabilirea unui termen de supraveghere de doi ani. Au fost impuse obligații specifice, inclusiv prestarea de muncă în folosul comunității și interdicția de a exercita funcția de primar.
Ulterior, inculpatul a formulat contestație în anulare, invocând, printre altele, faptul că nu a fost audiat de instanța de apel, deși era prezent, și că exista o cauză de încetare a procesului penal – prescripția.
La 10 februarie 2026, Curtea a admis contestația în anulare pe motivul prevăzut de art. 426 lit. h Cod procedură penală și a dispus rejudecarea apelului. În această etapă, instanța a reanalizat atât fondul acuzației, cât și chestiunea prescripției.
Prescripția – elementul decisiv
Curtea a stabilit că termenul general de prescripție aplicabil era de 8 ani, calculat de la data săvârșirii faptei, apreciată în mod favorabil inculpatului ca fiind 1 februarie 2017. Instanța a analizat efectele deciziilor Curții Constituționale privind întreruperea cursului prescripției și a luat în considerare și perioada stării de urgență din martie–mai 2020.
În final, Curtea a concluzionat că termenul prescripției s-a împlinit, astfel încât procesul penal nu mai putea continua. Pe acest temei, a dispus încetarea procesului penal, menținând însă obligațiile civile.
HOTĂRÂRE CURTEA DE APEL CLUJ
Partajează acest conținut:





