Fostul judecător CCR Simona Maya Teodoroiu susține că se impune schimbarea legii, în așa fel încât un aviz al Consiliului Superior al Magistraturii pe legi care afectează justiția să fie obligatoriu, nu doar consultativ, așa cum este în prezent. Fostul magistrat CCR și-a expus acest punct de vedere imediat după avizul negativ al CSM pe proiectul de desființare a SIIJ. În plus, Teodoriu susține că aprecierile asupra „eficienței” sau „ineficienței” unei unități de parchet nu trebuie să fie apanajul politicienilor: ”ideea măsurării corupției în magistratură ca pe o „producție la hectar”, mai rodnică sau mai săracă, este una cu implicații grave, din orice unghi am privi-o.” Postarea integrală a fostului judecător CCR, în continuare.
Este necesar avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii pentru orice proiect de lege care vizează indepedența și buna funcționare a justiției!
Se impune modificarea legii în scopul instituirii avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la oricare proiect care poate afecta indepedența sistemului judiciar!
Potrivit art.133 (1) din Constituția României, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul indepedenței justiției, în România. Aceasta este principala rațiune constituțională a existenței sale: să garanteze, prin mijloacele și pârghiile legale aflate la dispoziția sa, poate nu totdeauna perfecte, că justiția este și rămâne independentă: de factorul politic, de oricare alte ingerințe exterioare.
(…), CSM a făcut public avizul său negativ la un proiect de lege inițiat de un om politic – ministrul justiției- arătând că această propunere legislativă „nu este insoțită de instituirea unor garanții menite să dea eficiență principiului independenței justiției, prin asigurarea unei protecții adecvate a judecătorilor și procurorilor împotriva unor eventuale presiuni exercitate asupra lor” și dovedește o „neîntelegere a semnificației reale a principiului independenței justiției”. O colaborare loială CSM-MJ (în condițiile în care CSM nu are drept de inițiativă legislativă), ar fi presupus ca MJ, în calitatea sa de inițiator, să țină cont de avizul CSM, chiar dacă este doar unul consultativ. În lipsa ei, este evidentă necesitatea introducerii în lege a avizului conform al CSM pentru proiectele care privesc indepedența justiției și buna sa funcționare. Dacă nu, ceea ce este astăzi un proiect privind desființarea unei secții de parchet, în ciuda opoziției CSM, mâine poate fi orice altceva care să însemne o atingere sau afectare semnificative ale statutului, indepedenței și inamovibilității judecătorilor.
Nu în ultimul rând, aprecierile asupra „eficienței” sau „ineficienței” unei unități de parchet nu trebuie să fie apanajul politicienilor. Există, pentru aceasta, pârghii legale aflate la dispoziția CSM. Iar ideea măsurării corupției în magistratură ca pe o „producție la hectar”, mai rodnică sau mai săracă, este una cu implicații grave, din orice unghi am privi-o.”
