Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, joi, o excepție și a stabilit că sunt neconstituționale prevederile din Legea avocaturii care stabilesc că este nedemn de a fi avocat cel condamnat la închisoare pentru o infracțiune intenționată, ce poate aduce atingere prestigiului profesiei. În schimb, instanța de contencios constituțional a respins o altă excepție care viza încetarea calității de avocat în cazul în care acesta a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.
Comunicatul CCR:
Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale prevederile art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art.26 lit.d) din același act normativ sunt constituționale în raport de criticile formulate.
Textul declarat ca neconstituțional are următorul cuprins: „Art.14. – Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei”. Curtea Constituțională a reținut că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” a fost constatată ca neconstituțională prin Decizia nr.225 din 4 aprilie 2017.
Art. 26 lit. d din Legea 51/1995 arată: ”Calitatea de avocat încetează: (…) d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.”
