Material realizat de COSMIN BUTA, avocat colaborator al Doseanu&Asociații S.P.A.R.L.
Art. 6 paragraf 1 prima teză din Convenția Europeană a drepturilor Omului reglementează faptul că: „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa”.
Pentru a răspunde standardului impus de Convenție, s-a impus în sarcina organelor judiciare, prin art. 8 din codul de procedură penală, obligația de a desfășura actele de urmărire penală într-o modalitate care să aibă ca rezultat finalizarea procesului penal într-un termen rezonabil.
Nu de puține ori însă, cauzele trenează pe rolul organelor de urmărire penală, indiferente de obiectul cauzei. Acest lucru ridică un mare semn de întrebare pentru justițiabili, cărora le este greu să conceapă faptul că un proces penal se poate întinde pe o durată de câțiva ani.
Astfel, în măsura în care justițiabilii se arată nemulțumiți de modalitatea în care organele de urmărire penală nu își îndeplinesc obligația procedurală de a efectua actele de urmărire penală într-un termen rezonabil, pot apela la contestația prevăzută de art. 488 ind.1 din codul de procedură penală.
În acest sens, contestația privind durata procesului penal poate fi promovată de părțile din proces, după cel puțin un an de la emiterea ordonanței de începere a urmăririi penale în cauză. Ne referim aici strict la cauzele aflate în cursul urmăririi penale (cele care se află în prezent pe masa parchetului sau a poliției).
Această contestație se adresează judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond (de principiu, cea pe raza căreia s-a săvârșit fapta penală).
În măsura în care judecătorul va constata că cele susținute de justițiabil în cadrul contestației sunt întemeiate, respectiv faptul că a trecut un an de la începerea urmăririi penale, iar prin raportare la specificul și complexitatea cauzei se poate stabili un termen de soluționare a cauzei în cursul urmăririi penale, o va admite și va trasa termenul în care organul de urmărire penală va finaliza cauza.
De reținut că în cadrul acestei contestații, judecătorul nu va putea face referiri la soluția legală ce s-ar impune, ci doar data până la care aceasta să fie finalizată, într-un sens sau altul.
Soluția care va trebui adoptată până la momentul stabilit de către judecătorul de drepturi și libertăți, se află strict în competența procurorului de caz. Acesta din urmă va dispune fie o soluție de trimitere în judecată, fie va clasa cauza respectivă, în funcție de probele din dosar.
Totuși, trebuie analizată foarte bine oportunitatea și legalitatea promovării unei astfel de contestații, întrucât abuzul de drept constând în formularea cu reacredință a contestației se sancționează cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 7.000 lei, conform art. 488 ind. 6 alin. (4) cod proc.pen.
Pe cale de consecință, părțile nemulțumite de durata procesului penal, se pot adresa justiției prin contestația prev. de art. 488 ind. 1 cod proc.pen. pentru a-și valorifica dreptul de judecare al cauzelor într-un termen rezonabil, în condițiile mai sus expuse.
