Decizii ÎCCJ | Acţiunea angajatorului în constatarea nelegalităţii grevei de avertisment este inadmisibilă atunci când a fost introdusă după momentul încetării grevei?

Decizia nr. 58/2020, publicată în M. Of. nr. 1254 din 18 decembrie 2020

Considerente:

[…] 73. (…) Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că problema de drept identificată de titularul sesizării în conţinutul întrebării nu se circumscrie noţiunii de chestiune de drept care să determine dificultăţi de interpretare a unor texte de lege imperfecte, lacunare ori contradictorii, adică să necesite cu pregnanţă lămurirea înţelesului şi efectelor juridice ale respectivei dispoziţii.

74. Astfel, instanţa de trimitere, învestită cu soluţionarea apelului prin care angajatorul invocă faptul că s-a apreciat în mod greşit că o acţiune în constatarea nelegalităţii grevei nu poate fi soluţionată decât prin pronunţarea unei soluţii întemeiate pe art. 198 din Legea nr. 62/2011, întreabă dacă: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 35 din Codul de procedură civilă, acţiunea angajatorului în constatarea nelegalităţii grevei, în speţă a grevei de avertisment, este inadmisibilă atunci când a fost introdusă după momentul încetării grevei?

76. Însă pentru a demonstra necesitatea interpretării textelor legale anterior evocate, instanţa de trimitere nu are în vedere, în realitate, vreo dificultate decurgând din complexitatea, neclaritatea sau dualitatea acestora, completul de judecată arătând, prin punctul de vedere exprimat, că dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 62/2011, aplicabile indiferent de forma grevei, reglementează o acţiune în realizare, prin care angajatorul urmăreşte valorificarea dreptului său de a obţine încetarea grevei nelegale.

77. Astfel, art. 198-200 din Legea nr. 62/2011 reglementează o procedură specială, derogatorie, pentru soluţionarea unui tip de acţiune cu obiect specific – încetarea grevei -, caracterizată de termene scurte şi de celeritate, soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa fiind limitate la cele înscrise în art. 200 din Legea nr. 62/2011 (respingerea cererii angajatorului sau admiterea cererii angajatorului şi dispunerea încetării grevei ca fiind ilegală).

78. Aşadar, verificarea premiselor sesizării, determinate de circumstanţele litigiului şi expuse în sinteză, în raport cu modalitatea de formulare a întrebării, relevă că instanţa de trimitere nu pune în discuţie o dificultate de interpretare punctuală a normelor de drept indicate în conţinutul întrebării (art. 198 şi 200 din Legea nr. 62/2011), în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, ci solicită o confirmare a opiniei formulate cu privire la admisibilitatea acţiunii în constatarea nelegalităţii grevei de avertisment, atunci când acţiunea a fost introdusă de angajator după momentul încetării grevei.

79. Trebuie subliniat şi faptul că natura specială a procedurii reglementate de art. 198-200 din Legea nr. 62/2011, rezultată din simpla interpretare gramaticală a acestor texte legale, reprezintă o chestiune distinctă de cea a posibilităţii formulării de către angajator a unei acţiuni având ca obiect de sine stătător constatarea nelegalităţii grevei, căreia instanţa de apel este chemată să îi răspundă.

80. Prin urmare, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, astfel cum a fost formulată, nu vizează interpretarea unui text de lege lacunar ori neclar, cu posibilităţi multiple de interpretare, care să necesite lămurirea sa printr-o hotărâre prealabilă şi de care să depindă însăşi soluţionarea apelului dedus judecăţii.

Această decizie este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.