Titlul problemei de drept: Modalitatea de constituire a comisiei de cercetare disciplinară în cazul modificării funcţiei salariatului prin actul unilateral al angajatorului, act contestat în procedura jurisdicţională şi anulat prin hotărârea primei instanţe; consecinţe juridice din perspectiva nulităţii procedurii de cercetare disciplinară
- Materia: civil
- Submaterie: litigii de muncă și asigurări sociale
- Acte normative incidente: art. 274 Codul Muncii
- Cuvinte-cheie: nulitate decizie de sancționare disciplinară
În fapt, salariatul a fost revocat din funcţia de conducere prin dispoziţia directorului general, fiind trecut într-o funcţie de execuţie; împotriva deciziei s-a formulat contestație, iar prin sentinţa tribunalului s-a dispus anularea actului de revocare din funcţie. Minuta în dosarul privind anularea revocării din funcţie a fost pronunţată la 30.05.2019, iar la data de 14.06.2019, înaintea comunicării hotărârii fondului, angajatorul a dispus constituirea comisiei de cercetare disciplinară împotriva salariatului pentru o faptă imputată a fi săvârşită la 04.06.2019. Împotriva deciziei de sancţionare disciplinară salariatul a formulat contestaţie invocând nulitatea procedurii de cercetare disciplinară, pentru mai multe motive, printre care şi cel ţinând de nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare disciplinară pentru un salariat ocupând o funcţie de execuţie, deşi potrivit Regulamentului de Ordine Interioară comisia trebuia constituită pentru un salariat ce deţine o funcţie de conducere.
Cadrul legal aplicabil:
Codul muncii:
Art. 274. – Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.
Art. 275. – Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Art. 214. – Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Art. 216. – Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Art. 427. – (1) Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii.
Art. 430. – (1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
Art. 448. – (1) Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:
2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor; (…)
10. în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.
(2) Executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.
Art. 622. -(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Art. 632. – (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Art. 637. – (1) Punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.
Opinia formatorilor INM:
Chiar în condițiile în care hotărârea fondului este executorie de drept, aceasta nu fusese redactată și comunicată procedural; față de elementele comunicate ale cauzei, nu se poate prezuma că pârâtul angajator a luat la cunoștință, la un moment dat, de soluția pronunțată și s-a comportat cu rea credință.
Nu rezultă din datele speței că reclamantul salariat ar fi solicitat executarea hotărârii primei instanțe, după cum nu rezultă nici că reclamantul ar fi comunicat angajatorului, în orice modalitate, soluția pronunțată de către instanța fondului, anterior numirii comisiei disciplinare sau în timpul lucrărilor acesteia, și nici că ar fi solicitat constituirea comisiei în forma aferentă funcțiilor de conducere.
În mod evident, caracterul executoriu de drept nu echivalează, din punct de vedere juridic, cu executarea titlului de plin drept, ci face posibilă executarea provizorie a hotărârii în temeiul art. 448 Cod de Procedură Civilă. În același timp, conform art. 622 alin. 1 şi 2 Cod de Procedură Civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Totodată, faptul că, în baza art. 430 Cod de Procedură Civilă, hotărârea fondului se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie de la data pronunțării, nu este de natură să conducă la concluzia nelegalității constituirii comisiei disciplinare.
Așadar, atât timp cât nu a fost pusă în executare hotărârea fondului, necomunicată, și salariatul ocupa o funcție de execuție, comisia de cercetare disciplinară a fost constituită conform rigorilor procedurale interne, iar decizia de sancționare disciplinară nu este lovită de nulitate pentru acest motiv, în baza dispozițiilor art. 78 din Codul muncii.
Cu majoritate, a fost agreată opinia formatorilor INM.
A fost exprimată și opinia conform căreia, ca efect al dispozițiilor art. 430 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, hotărârea judecătorească are autoritate de lucru judecat provizorie de la momentul pronunțării sale, motiv pentru care constituirea comisiei, ulterior pronunțării soluției, trebuia să țină seama de caracterul obligatoriu al hotărârii pronunțate, acest efect nefiind condiționat de punerea în executare a hotărârii.
În sprijinul opiniei minoritare au fost aduse următoarele argumente:
- angajatorul a fost parte în litigiu și a cunoscut soluția din minuta hotărârii, încă de la pronunțare;
- comunicarea hotărârii judecătorești nu prezintă relevanță sub aspectul efectelor obligatorii ale acesteia, ci doar pentru exercitarea eventualelor căi de atac;
- punerea în executare a hotărârii judecătorești nu presupune întotdeauna existența unui act de punere în executare (de ex. hotărârea judecătorească prin care se anulează dispoziția de revocare din funcția de conducere a angajatului).
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul curților de apel – București, 9-10 noiembrie 2020.
