Raportat la categoriile de bunuri instituite de Codul civil, fișierele de tip foto/video ce conțin imagini cu caracter pornografic cu minori sunt bunuri incorporale-mobile, în sensul prevăzut de legiuitor, şi pot fi supuse confiscării speciale, întrucât sunt bunuri a căror deținere nu este autorizată de lege.
I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 262/A din 09 octombrie 2024
I. Sentința
Prin sentinţa penală nr. 173/F din data de 13.11.2023, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C.proc. pen., rap. la art. 374 alin. (1) și (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de pornografie infantilă.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esență, că, la data de 12.02.2020, în urma percheziției domiciliare efectuate în cauza nr. x/D/P/2019 la adresa unde locuia inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a fost identificat HDD X. seria (…) – 1 Tb. utilizat de acesta, ridicat şi sigilat, iar, ulterior, în urma percheziției informatice s-a descoperit că în memoria acestui mediu de stocare a datelor informatice era stocat un număr de 31 fişiere, distincte fiind 15 fişiere tip „video” şi 11 fişiere tip „imagine”, conținând fotografii şi filmări cu persoane minore având un comportament sexual explicit şi care reprezentau organele genitale ale unui copil.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost dispusă confiscarea HDD X. seria (…) – 1 Tb ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în procedura de drept comun, în urma exploatării datelor informatice asupra unui hard marca X. seria (…) – 1 Tb ridicat de la imobilul inculpatului au fost identificate 15 fişiere tip „video”, în folderul cu denumirea „X.”, având calea „C\FiIme\(…)”, fişiere ce reprezintă materiale pornografice cu minori.
Din coroborarea mijloacelor materiale de probă administrate a rezultat că inculpatul A. a deținut şi cunoscut faptul că deţine fotografii şi filmări cu persoane minore în ipostaze pornografice, în sensul că le-a transferat de pe o unitate de calculator cu denumirea „Y.”, asociat contului de utilizator Windows „Z.” pe HDD-ul X. seria (…) – 1 Tb utilizat de către acesta, inculpatul accesând ultima oară conţinutul acestui hard disk la data de 07.02.2020, ora 19.45:12.
Curtea a susţinut că afirmațiile inculpatului în sensul că nu a mai accesat fișierele sau că acestea poate s-au regăsit și menținut printre alte documente din calculator fără să-și dea seama, la datele când copia documente de pe un hard pe altul, nu rămân decât simple afirmații fără suport probator.
Numele acestor fișiere erau explicite, cu trimitere directă la ceea ce ele cuprindeau, toate conținând cel puțin o sintagmă specifică materialelor pornografice cu minori, astfel că nu puteau fi deschise decât cu intenția de a fi văzute efectiv, în niciun caz din eroare (numărul accesărilor confirmă de altfel că nu a fost o greșeală).
Ținând seama că HDD X. seria (…) – 1 Tb a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea sa.
II. Judecata în apel – Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Împotriva sentinţei penale nr. 173/F din 13 noiembrie 2023, pronunţate de Curea de Apel Bucureşti, Secţia I penală a formulat apel inculpatul A., care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.
Inculpatul a susţinut că nu a accesat materialele pornografice în februarie 2020, ci harddisk-ul a fost accesat în scopuri licite, de către acesta sau membrii familiei sale. Contrar celor reţinute de prima instanţă, inculpatul a susţinut că nu au fost dovedite accesări multiple ale folder-ului incriminat, în cauză fiind dovedit prin constatări tehnice de specialitate că folderul a fost accesat doar în data de 18.01.2011, ocazie cu care au fost accesate doar două fișiere din cele 28 stocate.
Sintetizând, apelantul-inculpat a susţinut că în urma cercetărilor efectuate asupra HDD-ului în discuţie nu s-a concluzionat că la nivelul lunii februarie 2020 ar fi accesat folderul conținând materialele pornografice, ci că a accesat doar HDD-ul, care conținea mai multe foldere aferente activităţii profesionale.
Examinând apelul de faţă, prin prisma motivelor invocate şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 12.02.2020, în urma unei percheziții domiciliare efectuate într-o altă cauză instrumentată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (ce a format obiectul dosarului nr. x/D/P/2019) la adresa unde locuia inculpatul A., a fost identificat, printre altele, HDD X. seria (…) – 1 Tb utilizat de acesta, care a fost ridicat şi sigilat, iar ulterior, în urma percheziției informatice, s-a descoperit că acesta conținea un număr de 31 fișiere, printre care 15 fișiere tip „video” şi 11 fişiere tip „imagine”, conținând fotografii şi filmări cu persoane minore în ipostaze sau având un comportament sexual explicit.
Datele de exploatare a HDD X. seria (…) – 1 Tb au demonstrat că în data de 07.02.2020, ora 19:45:12 inculpatul a accesat HDD-ul, însă nu au relevat că acesta ar fi accesat şi fișierele incriminatoare, care presupuneau o succesiune de accesări, respectiv accesarea subfolderului „Filme” – apoi accesarea subfolderului „Y.” – apoi accesarea subfolderului „X.” şi în final accesarea fișierelor ce conțineau materiale pornografice cu minori. Spre exemplu, în urma exploatării HDD-ului s-a descoperit că inculpatul ar fi accesat două fişiere în data de 18.01.2011 – două fişiere tip „video” cu conținut pornografic cu minori la ora 00:40:41 şi la ora 00:43:57. Or, o accesare similară nu a fost prezentată de către organele de cercetare penală ca având loc în cursul lunii februarie 2020.

Prin urmare, în contextul în care fișierele conținând materiale pornografice cu minori se aflau încă de la începutul anului 2011 pe HDD-ul deținut şi utilizat de inculpat în mod uzual, există un dubiu cu privire la împrejurarea că inculpatul cunoștea de existenţa acestor fişiere în cursul anului 2020 când au fost descoperite de organele de urmărire penală. Faptul că în anul 2020 inculpatul ar fi accesat HDD-ul, însă nu şi subfolderele în care se aflau fișierele conținând materiale pornografice, nu înlătură acest dubiu.
Deţinerea materialelor pornografice presupune conștientizarea de către inculpat a faptului că le avea la dispoziţie şi le putea accesa. Însă cum aceste fişiere nu au fost accesate timp de nouă ani (din ianuarie 2011 până în februarie 2020 când au fost descoperite de organele de urmărire penală), nu se poate susţine că inculpatul le-a deținut în sensul prevăzut de legea penală. Mai mult, din declaraţia inculpatului, cât şi din cele relatate de cei doi martori audiaţi nemijlocit de instanţa de apel, nu au rezultat informaţii apte a conduce indubitabil către concluzia utilizării unor astfel de materiale de către inculpat.
În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că probele administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. ar fi cunoscut că deţine pe HDD X. seria (…) – 1 Tb materiale pornografice cu minori, condiţii în care este întemeiat apelul său, urmând ca în cauză să fie dispusă o soluţie de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 374 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.
Înalta Curte a dispus, în conformitate cu art. 162 alin. (5) C. proc. pen., restituirea HDD X. seria (…) – 1 Tb către inculpatul A., ridicat cu ocazia percheziției domiciliare, având în vedere că pe acest suport de stocare se află înscrisuri şi documente personale ale inculpatului, precum şi înscrisuri pe care le deţine în virtutea calității de avocat.
În ceea ce priveşte cele 15 fişiere de tip video şi 11 fişiere de tip imagine, conținând materiale pornografice cu minori, instanţa de apel reţine că în cazul acestora sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.
Raportat la categoriile de bunuri instituite de Codul civil, Înalta Curte apreciază că în cauză fișierele de tip foto/video, ce conțin imagini cu caracter pornografic cu minori, sunt bunuri (incorporale-mobile) în sensul prevăzut de legiuitor şi pot fi supuse confiscării speciale, întrucât sunt bunuri a căror deținere nu este autorizată de lege. Simpla deținere de către inculpat a acestor fişiere pe HDD-ul ce urmează a-i fi restituit va constitui o nouă faptă ilicită, sancționată penal de art. 374 C. pen.
Prin urmare, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., coroborat cu art. 574 lit. d) C. proc. pen, a dispus, similar confiscării bunurilor corporale în vederea distrugerii, confiscarea în vedere distrugerii prin ștergere a celor 15 fişiere tip „video” şi celor 11 fişiere tip „imagine”, aflate pe HDD X. seria (…) – 1 Tb, fişiere ce reprezintă materiale pornografice cu minori.