Potrivit dispozițiilor art. 1080 pct. 2 C.proc.civ., instanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România.
Totodată, art. 954 alin. (2) C.civ. statuează că moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Raţiunea normei de competenţă exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii moştenirii, în raport de acest loc se efectuează procedura pe cale judecătorească, fiind, astfel, la îndemână înscrisurile ce privesc raporturile juridice dintre defunct şi moştenitori, precum şi dintre defunct şi terţi. De asemenea, multe dintre bunurile defunctului se găsesc în acest loc, ceea ce facilitează luarea unor măsuri de conservare, inventariere etc. a bunurilor, precum şi, nu mai puţin, administrarea probatoriilor în legătură cu bunurile, în cursul judecăţii.
Astfel, cum din certificatul de deces al celui a cărui moştenire se dezbate reiese că acesta a avut ultimul domiciliu pe teritoriul României – conform menţiunilor inserate la rubrica „Domiciliu”, care nu trebuie confundat cu locul decesului (Statele Unite ale Americii) -, instanţa competentă să soluţioneze cauza, în raport cu dispozițiile imperative ale art. 954 alin. (1) C.proc.civ., este cea în a cărei rază teritorială se află ,,ultimul domiciliu al defunctului”, fiind fără relevanţă locul efectiv al decesului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, Secția civilă la data de 10.11.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună următoarele:
1. să constate că masa succesorală rămasă după defunctul E. decedat la data de 24.02.2019, se compune din imobilul situat în Câmpeneşti compus din teren intravilan în suprafaţă de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălţime P+M, identificate în CF nr. x49, teren în suprafaţă de 1800 mp arabil extravilan în T8 P16, teren în suprafaţă de 4000 mp arabil extravilan T8 P16;
2. să constate că moştenitorii defunctului sunt B., în calitate de soţie supravieţuitoare şi cei doi copii F. (decedat) şi A.;
3. să constate că masa succesorală după defunctul G. decedat la data de 29.04.2019 se compune din cota de 3/8 din imobilul situat în Câmpeneşti compus din teren intravilan în suprafaţă de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălţime P+M, identificate în CF nr. x49, teren în suprafaţă de 1800 mp arabil extravilan în T8 P16, teren în suprafaţă de 4000 mp arabil extravilan T8 P16;
4. să constate că moştenitorii defunctului sunt C., în calitate de soţie supravieţuitoare şi D.;
5. să dispună ieşirea din indiviziune prin atribuirea imobilelor către reclamantă, fără plata de sultă, cu menţinerea dreptului de uzufruct viager în favoarea pârâtei de rând 1 pentru cota de ¼ din imobilul casă de locuit situat în Câmpeneşti, compus din teren intravilan în suprafaţă de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălţime P+M, identificate în CF nr. x49;
6. să dispună intabularea dreptului de uzufruct în CF, cu cheltuieli de judecată doar în caz de opoziţie a pârâţilor. În motivare, a învederat, în esenţă, că este fiica defunctului E., decedat la data de 24.02.2019, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor seria D.10 nr. 868152, eliberat la data de 12.09.2019 de Municipiul Cluj Napoca.
În drept, au fost invocate prevederile art. 954 – 957, art. 975, art. 1143 C.civ., art. 453, 980 şi urm. C.proc.civ.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentința civilă nr. 3322 din 2.03.2022, Judecătoria Cluj-Napoca, Secția civilă a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a pronunţa această hotărâre, reținând că litigiul prezintă un element de extraneitate, constând în ultimul domiciliul al celor doi defuncți E. și G., situat în S.U.A., de pe urma cărora s-a solicitat dezbaterea succesorală, care au lăsat bunuri pe teritoriul României, instanța a reținut incidența art. 1072 C.proc.civ.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 București, Secția I civilă, prin sentința civilă nr. 7917 din 5.09.2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanța în drept să hotărască asupra conflictului de competență.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, reținând incidența prevederilor art. 1070 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 954 alin. (3) și (4) C.proc.civ., în condiţiile în care toate bunurile din masa succesorală se află pe teritoriul României, iar defunctul E. figura ca având domiciliul activ pe teritoriul României, la momentul decesului, raportat la locul situării bunurilor, precum şi la domiciliul tuturor părţilor din proces, instanţa a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află bunurile din masa succesorală şi domiciliile tuturor părţilor din proces, este instanţa de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă şi, implicit, instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecății.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C.proc.civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, Secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat a se constata componenţa masei succesorale rămase de pe urma defuncților E. și G., calitatea de moştenitori ai acestora, sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilelor către reclamantă, cu menținerea dreptului de uzufruct în favoarea uneia dintre pârâte, intabularea dreptului de uzufruct în cartea funciară.
După cum reiese din certificatul de deces seria D.10 nr. 868152, eliberat la data de 12.09.2021 de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, numitul E. a decedat la data de 24.02.2019, în Statele Unite ale Americii, iar, potrivit certificatului de deces seria D.10 nr. 958753, eliberat la data de 12.02.2020 de Consulatul General al României la Los Angeles, numitul G. a decedat la data de 29.04.2019, în Statele Unite ale Americii.
Așadar, în condițiile în care decesul celor doi defuncți s-a produs pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, prezenta cerere vizează un litigiu cu element de extraneitate, iar competența internațională a instanțelor române trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile speciale cuprinse în Cartea a VII-a din Codul de procedură civilă privind procesul civil internațional.
Astfel, dispozițiile art. 1071 alin. (1) C.proc.civ. stipulează că: „Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nicio altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070. Hotărârea instanţei este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară.‟
Totodată, conform art. 1072 C.proc.civ., „1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.‟
Ca atare, art. 1072 C.proc.civ. prevede că regulile de procedură din Carte determină doar competența internațională a instanțelor române în raport de cele străine, competența internă fiind stabilită prin regulile din procedura obișnuită, atât sub aspect material, cât și sub aspect teritorial.
În acest sens, dispozițiile art. 1080 pct. 2 C.proc.civ. arată că instanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România.
Înalta Curte mai reține și incidența prevederilor art. 954 alin. (2) C.civ., care statuează că moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Raţiunea normei de competenţă exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii moştenirii, în raport de acest loc se efectuează procedura pe cale judecătorească, fiind, astfel, la îndemână înscrisurile ce privesc raporturile juridice dintre defunct şi moştenitori, precum şi dintre defunct şi terţi. De asemenea, multe dintre bunurile defunctului se găsesc în acest loc, ceea ce facilitează luarea unor măsuri de conservare, inventariere etc. a bunurilor, precum şi, nu mai puţin, administrarea probatoriilor în legătură cu bunurile, în cursul judecăţii.
Or, certificatele de deces al celor a căror moştenire se dezbate în cauza pendinte fac dovada că aceștia au avut ultimul domiciliu pe teritoriul României (Cluj-Napoca, județul Cluj), conform menţiunilor inserate la rubrica „Domiciliul”, care nu trebuie confundat cu locul decesului (Statele Unite ale Americii), dispozițiile art. 954 alin. (2) C.civ. fiind imperative și fără echivoc, în sensul în care utilizează drept criteriu al deschiderii moștenirii ultimul domiciliu al defunctului, aşa cum rezultă din certificatul de deces, fiind fără relevanţă locul efectiv al decesului.
Pe cale de consecinţă, în cazul concret dedus judecăţii, din coroborarea prevederilor art. 1080 pct. 2 C.proc.civ. cu dispoziţiile imperative ale art. 954 alin. (2) C.civ., Înalta Curte a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, Secția civilă, pretenţiile izvorâte din succesiune urmând a fi soluţionate de instanţa de la ,,ultimul domiciliu al defunctului”.
