SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
material realizat de avocat Anamaria Crețu – Baroul Bihor | Carmen Hoblea, Anamaria Crețu – Cabinete de avocat asociate
Executarea silită reprezintă procedura prin care creditorul poate să obțină aducerea la îndeplinire a unei obligații cuprinse într-un titlu executoriu, cum sunt hotărârile judecătorești și actele autentice notariale, împotriva unui debitor care refuză să își execute de bunăvoie obligația. Desigur că această procedură de executare presupune niște cheltuieli, fiind util ca justițiabilii să le cunoască de la început.
Să vedem, pentru început, care sunt cheltuielile de executare?
1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite – 20 lei pentru fiecare titlu executoriu;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii – Legea executorilor judecătorești stabilește un minim și un maxim între care executorul poate să stabilească onorariul său;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.
Cu privire onorariul executorului judecătoresc, acesta se încadrează în niște limite prevăzute de lege, fiind calculat în mod procentual. Astfel, potrivit Legii nr. 188/2000, în cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1 % din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.
Cine plătește aceste cheltuieli? Regula este că acestea sunt avansate de către partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi, iar dacă acestea sunt dispuse de către executorul judecătoresc, creditorul este cel care avansează acele cheltuieli.
Ulterior, absolut toate cheltuielile de executare sunt suportate de către debitorul urmărit, care va fi executat silit inclusiv asupra acestor sume. Cea mai importantă excepție de la această regulă, o reprezintă situația în care creditorul a renunţat la executare, situaţie în care cheltuielile de executare vor fi suportate de acesta.
Debitorul este obligat să suporte cheltuielile de executare stabilite/efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, în urma somației primite, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc/al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.
Cuantumul cheltuielilor de executare se stabilește de către executorul judecătoresc, pe baza chitanțelor prezentate de partea interesată. Aceste sume pot fi cenzurate (reduse sau înlăturate) de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare.Spre exemplu, am obținut reducerea cheltuielilor de executare care, în urma adăugării TVA-ului, depășeau cuantumul maxim stabilit prin legea executorilor judecătorești; am obținut înlăturarea unei sume reprezentând cheltuieli materiale, ca nefiind justificată.
În cazul în care cheltuielile de executare nu pot fi recuperate de la debitor (de obicei, din lipsa veniturilor și a bunurilor urmăribile), acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani.
Partajează acest conținut:
