Titlul problemei de drept: Situația cheltuielilor ocazionate de asigurarea asistenței juridice obligatorii, prin avocat, pentru persoana împotriva căreia se solicită ordinul de protecție.
- Materia: civil
- Subcategoria: familie și minori
- Obiect ECRIS: ordin de protecție
- Acte normative incidente: art. 27 alin. (4) din Legea nr. 217/2003, art. 18 şi 19 din O.U.G. nr. 51/2008.
- Cuvinte cheie: ordin de protectie, asistentă obligatorie, ajutor public judiciar
Această problemă a fost discutată în cadrul cadrul Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la București, în perioada 11-12 mai 2017, punctul de vedere prezentat de I.N.M. însușit de participanți cu unanimitate de voturi, fiind următorul:
„Potrivit art. 27 alin. (4) din Legea 217/2003, asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie.
Considerăm că această normă prevede acordarea obligatorie a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat, nefiind așadar aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă privind curatela specială.
Actul normativ care reglementează ajutorul public judiciar este O.U.G. nr. 51/2008, iar art. 8¹ din ordonanța de urgență dispune că ajutorul public judiciar se acordă, independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistență judiciară sau dreptul la asistență juridică gratuită, precum și că ajutorul public judiciar se acordă fără îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 8 din ordonanță.
În ceea ce privește suportarea cheltuielilor, această problemă este reglementată de art. 18 și 19 din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv dacă cererea privind ordinul de protecție va fi admisă, cheltuielile rămân în sarcina statului, în temeiul art. 19, în schimb dacă aceasta a fost respinsă, cheltuielile cu asistența judiciară a pârâtului vor fi puse de instanță în sarcina reclamantului, potrivit art. 18 din ordonanța de urgență”.
S-a apreciat de către participanți că nu se impune reconsiderarea punctului de vedere expus în cele mai de sus și însușit cu unanimitate.
