<Pentru o istorie a P.E.N. Club-ului Român: anii cei dintâi: 1922-1925:, cartea lui D. H. Popescu a apărut în urma unor minuțioase cercetări asupra unei perioade prea puțin cunoscute și despre care există puține documente. Angajamentul autorului la transparență în ceea ce privește utilizarea surselor primare și abordarea structurată fac ca această carte să fie un aport important la discursul academic despre istoria literară şi organizatii internationale. Lansarea oficială va avea loc pe 12 decembrie, ora 17,00 , la Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai, după ce cartea s-a bucurat de o lansare la Universitatea Oradea, în prezența studenților, a conf. dr Veronica Buciuman, decanul Facultății de Litere și a conf.dr Ioana Cistelecan. Cartea, care a primit recent Premiul Special al P.E.N. Club România, va fi prezentată de această dată de Florin Ardelean și Mihai Maci. Este cea de a treia carte în doi ani semnată Dan H. Popescu, a doua care primește un premiu, de data aceasta din partea P.E.N. Club România.
Cartea lui Dan Horațiu Popescu, lansată azi, “Pentru o istorie a P.E.N. Clubului Român – Anii cei dintâi 1922-1925”, a primit Premiul Special, cu Laudatio rostit de Mariana Gorczyca. Cu acest prilej s-a remarcat faptul că este vorba de un demers universitar, o muncă de cercetare extrem de migăloasă, care acoperă începuturile PEN Clubului Român; în baza acestei cercetări aflăm că actul de naștere al organizației PEN România, prima atestare documentară, a fost Scrisoarea Diplomatului Marcu Beza către Catherine Amy Scott, secretara și inițiatoarea primului Club PEN din lume.
<Am parcurs cartea aceasta despre P.E.N. Clubul Român ca pe un mini-roman detectivistic. Tensiunea de a afla dacă dl. Iorga (și doamna) au participat sau nu la importantul banchet P.E.N. de la Londra din 1923, ce scrie dl. Beza, ce transmite într-o scrisorică Regina Maria, intriga întețită prin iscusința povestitorului, vocația de eseist, totul augmentat cu o ironie fină, caragialescă…>, a explicat Constantin Abăluță, Președinte interimar P.E.N. România 2008-2010. Cartea este structurată în patru capitole, fiecare dedicată unui an specific (1922-1925). Această abordare cronologică permite a explorarea sistematică a evenimentelor cheie, a cifrelor și relațiilor din interior românul P.E.N. Club și legătura acestuia cu P.E.N. Internaţional. Popescu împletește cu pricepere contextul istoric, personalitățile implicat și peisajul cultural și politic mai larg al vremii, creând ceea ce Blandiana numește un tablou tulburător și convingător al perioadei. <Un aspect demn de remarcat este angajamentul lui Popescu pentru acuratețea istorie, care este subliniată în metodologia sa de cercetare. Autorul afirmă că a cercetat cu sârguință și a distilat evenimente semnificative din surse limitate, dar verificabile. O astfel de transparență în ceea ce privește nu numai limitări ale surselor, dar și mai multe aspecte referitoare la credibilitatea acestora demonstrează că autorul este angajament față de rigoarea savantă> , explică ăntr-o recenzie Dorel -Aurel Mureșan. Veridictatea documentelor, scrisori de la membrii PEN , materiale de arhivă, decupaje de presă. toate indică un fundament solid al muncii de cercetare și oferă o perspectivă a provocării de ale pune împreună în narațiuni istorice și de a construi o relatare convingătoare și coerentă a aceste perioade din istoria PEN Clubului Român. Ca și în viața de zi cu zi a omului Dan H. Popescu, remarcă onestitatea autorului Dan H. Popescu , care recunoaște deoarece recunoaște deschis momentele în care se îndoiește de figuri și locații care au apărut în timpul cercetărilor sale.
Capitolul unu, „1922: Un aromân în lumea largă”, îl prezintă cititorilor pe diplomatul român Marcu Beza și pivotul său rol în înființarea P.E.N.-ului românesc. Club. Capitolul oferă a relatare detaliată a vieții și contribuțiilor lui Beza, oferind un bogat context istoric. Capitolul doi, „1923: Un secretar și doi președinți”, aprofundează în dinamica timpurie a P.E.N.-ului românesc. Club și interacțiunea acesteia cu P.E.N. Internaţional. Includerea lui Nicolae Iorga în această perspectivă adaugă profunzime narațiunii, evidențiind provocări și dezbateri în cadrul organizației. Capitolul trei, „1924: Un narator subiectiv și o regină a inimilor”, explorează dinamica în cadrul P.E.N.-ului românesc. Clubul și interacțiunile sale cu Regina Maria a României. Capitolul patru, „1925: Traduceri care fac… alte literaturi”, investighează politica de traduceri în cadrul P.E.N. Internațional și rolul lui Marcu Beza în promovarea lui George Bernard Shaw. Nu ocoloște nici luptele de putere din cadrul organizaţiei.
Autorul a ales să scrie în limba română, fiind o temă de interes mai ales pentru publicul românesc. <Cu toate acestea, probabil conștient de limitările sale
alegerea limbajului impune, autorul face un lucru foarte inteligent: Popescu își încheie cartea cu o versiune în limba engleză a introducerii, astfel, acordând acces internațional (limitat) la cartea sa>, spune Aurel Mureșan . Magda Cârneci, președintele PEN în perioada 2011-2019 remarcă că Dan H. Popescu a refăcut atmosfera vremii, „mult mai interesantă decât credem azi. Personajele reale ale acestei relatări – Regina Maria, John Galsworthy, Catherine Amy Dawson Scott, Marcu Beza, George Bernard Shaw și alții – dau culoare și interes uman superior reconstituirii eforturilor de racordare a României la complexitatea vieții politice și culturale din Europa anilor interbelici. O carte serioasă ca o istorie faptică și pasionantă ca un roman polițist”.
„Sunt ani de zile de când îmi doresc ca să se facă această cercetare despre începuturile P.E.N. Club-ului Român, atât de sincron cu însăși apariția dorinței de organizare a scriitorilor lumii. Acest volum, semnat de Dan Horațiu Popescu, impecabil documentat și excelent scris, este însă mult mai mult decât atât, este un tulburător și convingător tablou de epocă. Al epocii atât de speciale de după primul război mondial, la Londra, ca și la București, când, printre atâtea noi idei, cea a integrării europene avea străluciri literare, iar scriitorii români se aflau în primele rânduri. Tot ce pot să sper este că Dan Horațiu Popescu își va continua cercetarea și prin tabloul epocii de după cel de al doilea război mondial, și va reuși să ajungă pe treptele abrupte ale istoriei până azi”, spunea Ana Blandiana, președinte P.E.N. România, între anii 1990-2004,
Premiul PEN România a fost înființat în 2013. El se acordă anual unei cărți (sau unei serii de cărți) din genuri literare diverse: eseul, memoriile, jurnalul, romanul, interviul, poezia – care exprimă superlativ valori precum implicarea civică, libertatea cuvântului, promovarea democrației, păstrarea memoriei colective, apărarea drepturilor omului, lupta împotriva cenzurii, solidaritatea internațională ș.a.Aceste valori reprezintă emblema și specificul organizației PEN International, al cărei centenar s-a împlinit în 2021 – și din a cărui structură, cuprinzând peste 150 de centre, face parte și PEN România (al cărei centenar a fost aniversat la 12 iulie 2022).Premiul de anul acesta are în vedere cărți apărute în 2022. Juriul (alcătuit din membrii Consiliului Director al PEN România: Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Ghiu, Mariana Gorczyca, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Miruna Vlada) a ales, pentru lista finală de nominalizări, 11 dintre numeroasele cărți admirabile ale anului trecut. .
Partajează acest conținut:
