Marți, 15 aprilie 2025, în cauza Bădescu şi alţii c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, că nu a avut loc o încălcare a articolului 7 (nicio pedeapsă fără lege) al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Cauza privește lipsa de previzibilitate a legii penale invocată de reclamante (judecătoare) care au fost condamnate pentru abuz în serviciu.
La fel ca instanțele naționale, Curtea constată că fapta imputată reclamantelor nu constă în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, ci în faptul că acestea au adoptat o anumită conduită anterioară redactării acestei hotărâri și au construit apoi, cu bună știință, un raționament juridic contrar legii în vederea pronunțării unei soluții preconcepute, cauzând astfel un prejudiciu.
Astfel, autoritățile naționale au considerat că reclamantele au modificat faptele pentru a face posibilă aplicarea principiului ne bis in idem într-o cauză dedusă judecății lor.
În această privință, Curtea acordă importanță analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia ancheta penală nu are ca obiect examinarea legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești pronunțate într-un proces – acest rol aparținând în mod exclusiv organelor de control competente prevăzute de lege – ci identificarea, dincolo de hotărârea judecătorească, a unui comportament care contravine îndatoririlor de serviciu și corespunde elementului material al infracțiunii, un astfel de comportament putând uneori să influențeze soluția care urmează să fie adoptată.
Astfel, instanțele interne au făcut distincție între faptele care angajau răspunderea penală a reclamantelor și pronunțarea unei hotărâri cu bună-credință.
Hotărârea CtEDO: https://hudoc.echr.coe.int/eng#%7B%22itemid%22:%5B%22001-242677%22%5D%7D
Partajează acest conținut:
