Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins, ca inadmisibilă, o plângere a europarlamentarului român Cristian Terheș, care a susținut că restricțiile din starea de urgență declarată, în 2020, în România au constituit o ”detenție administrativă”. În opinia Curții, nivelul de intensitate a restricțiilor privind libertatea de circulație a reclamantului nu a fost de așa natură încât blocarea generală ordonată de autorități ar putea fi considerată o privare de libertate, se arată într-un comunicat CEDO.
Pe 7 mai 2020, Cristian Terheș a introdus o acțiune la Tribunalul București în temeiul articolului 5 § 4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (dreptul la o decizie rapidă privind legalitatea detenției). Acuzând că a fost supus „detenției administrative”, el a solicitat instanței să dispună eliberarea imediată și să constate că are dreptul să părăsească locuința pentru orice motiv, fără a fi nevoie să prezinte un document care să ateste motive valabile și fără să riște o amendă. Eurodeputatul a cerut examinarea de urgență a cazului său El a cerut instanței să-și examineze cazul de urgență și să pronunțe o hotărâre executorie, dar judecătorii au constatat, ulterior, că acțiunea sa a devenit lipsită de scop din cauza ieșirii din starea de urgență.
Pe 11 noiembrie 2020, Terheș s-a adresat CEDO, invocând încălcarea articolului 5 din Convenție (dreptul la libertate și securitate). El a susținut că restricțiile din starea de urgență au constituit o privare de libertate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, joi, plângerea europarlamentarului român, stabilind că ”nivelul de intensitate a restricțiilor privind libertatea de circulație a reclamantului nu a fost de așa natură încât blocarea generală ordonată de autorități ar putea fi considerată a constitui o privare de libertate”.
CEDO a observat că nu au fost luate măsuri direct împotriva reclamantului, acestea având caracter general, aplicate tuturor cetățenilor prin intermediul legislației adoptate de autoritățile din România.
”Ca urmare a punerii în aplicare a măsurii, reclamantul a fost obligat să rămână acasă, permițându-i-se să iasă din locuință doar din motivele prevăzute în mod expres în legislație și cu formularul de exceptare relevant. Curtea a menționat că reclamantul a fost liber să-și părăsească casa din diverse motive și putea merge în diferite locuri, în orice moment al zilei ar fi cerut situația. Nu a fost supus supravegherii individuale de către autorități și nu a pretins că ar fi fost forțat să locuiască într-un spațiu îngust și nici nu ar fi fost privat de orice contact social”, se arată în comunicatul CEDO.
DOCUMENT – Decizia CEDO în cazul Terheș v România (în limba franceză):
Partajează acest conținut:
