Material realizat de avocat Cristian Gîndac, din cadrul Baroului Cluj
Constat cu un dezgust imens faptul că trei colegi de breaslă au fost amendați cu 5.000 de lei (amenda maximă, limitele fiind de la 500 la 5.000 de lei) pe motiv că și-au permis să părăsească sala de judecată după ce, în prealabil, au solicitat ca persoanele vătămate să nu fie audiate prin video-conferință dintr-o altă sală, cu vocea și imaginea distorsionate.
Această solicitare avea la bază dreptul la apărare și la un proces echitabil (care în ultima vreme, în foarte multe cazuri rămâne doar la rang de principiu lipsit total de efecte), avocații aflându-se în imposibilitate de a realiza o apărare efectivă în cauză, atât timp cât susținerile persoanelor vătămate erau neinteligibile datorită distorsiunilor.
Adică am ajuns să protestăm pentru că nu mai înțelegem ce vorbesc persoanele vătămate din cauza sistemului respectiv, care oricum nu avea nicio finalitate având în vedere faptul că identitatea acestora era cunoscută. Nu doar la Judecătoria Sector 1 ne confruntăm cu asemenea situații, stați liniștiți.
Abuzuri mai mari și mai multe, zilnic. La poliție, la parchet, în instanță. Încotro ne îndreptăm? Da. Într-adevăr, sunt și oameni – pâinea lui Dumnezeu și în poliție și în parchete și în instanțe. Problema e că sunt prea puțini în comparație cu ceilalți.
Să vă spun și una personală? Am angajat o cauză în care clienta mea avea calitatea de persoană vătămată, fiind stabilită în străinătate, dar periodic revenea în țară. Formulez o cerere la Parchet (Militar, să ne înțelegem), prin care solicit fotocopii în format electronic (în principal) după întreg materialul de urmărire penală. După câteva zile, primesc un telefon de la stimabilul domn procuror care îmi spune că domnia sa nu a eliberat niciodată de când e procuror copii după tot dosarul și nici nu o va face, sens în care mi-a spus să mă prezint la sediul parchetului pentru a indica concret filele după care solicit fotocopii, iar ulterior se va aprecia asupra temeiniciei cererii mele. I-am spus că nu mă interesează trecutul dânsului, dar eu așa procedez peste tot și niciodată nu am mai primit un asemenea răspuns (cu exces de zel de militar), după care i-am explicat că legea e clară și nu mă voi prezenta la parchet că nu am timp de pierdut și dacă dorește să indic filele după care am nevoie de fotocopii, de la prima la ultima. Înfuriat, îmi spune că în acest caz îmi va respinge cererea. Eu îi transmit că aștept ordonanța pe mail.
A doua zi, primesc pe email o adresă prin care îmi comunică faptul că, așa cum mi s-a adus la cunoștință și telefonic, sunt așteptat la sediul parchetului să indic filele, după care se va aprecia asupra temeiniciei cererii mele.
I-am trimis și eu o adresă prin care i-am dat copy paste din codul de procedură penală și i-am spus să îmi explice și mie unde scrie că nu am dreptul să obțin fotocopii după tot dosarul și că, în prealabil, trebuie să studiez dosarul. De asemenea, i-am transmis că nu ma prezint la sediul pachetului pentru că nu am timp de pierdut. A, da, și i-am spus că a uitat să menționeze în adresă încheierea conversației telefonice, conform căreia îmi va respinge cererea dacă nu mă voi prezenta. Aștept ordonanța de respingere!
După o zi sau două, primesc ordonanța cu soluția „admite în parte” și respectivul alege el de cuviință ce acte mă interesează, de exemplu citații, adrese dintre unitățile militare, poze în care apare suspectul – nu vă interesează, iar plângerea persoanei vătămate și actele depuse de aceasta să vi le pună dânsa la dispoziție.
Formulez plângere la IJ, și în prima instanță mi se clasează, pe motiv că 1. nu aș fi uzat de toate căile prevăzute de codul de procedură penală, că nu am formulat plângere la prim-procuror, (de parcă cineva mai crede că ar fi vreo șansă să se schimbe lucrurile) și 2. nu au competența legală să analizeze temeinicia actelor procurorului. Temeiul de drept este art. 99 lit. t) din legea 303/2004, coroborat cu art. 991 din aceeași lege, care spune cam așa: t) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Sancțiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală; Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
Deci faptul că încalcă în mod evident dispozițiile art. 94 alin. 2 C. proc. pen., care spune că consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe cheltuiala clientului.
Deci nu se încalcă normele de drept procesual, nu? Se pare că nu. Să vedem dacă și la IJ au aceeași soartă plângerile împotriva soluțiilor inspectorului ca și la parchete plângerile împotriva actelor procurorului.
Și aici e doar un exemplu pur decorativ al abuzurilor. Și, atenție, eram avocatul persoanei vătămate!
Unde e UNBR? Nu știm. Ia cineva măsuri? Da, noi, câțiva colegi în mod individual. Atât. Vi se pare normal să nu avem noi, ca profesie, o reacție pe măsură (nu să le mulțumim frumos că a fost doar atât)? Avem și noi coloană vertebrală? Ne apărăm și noi profesia și drepturile? Mie NU. Și nu am luptat să ajung avocat pentru a mă ruga de cineva să-mi respecte drepturile sau pentru a mă supune unor abuzuri, că na, capul plecat sabia nu-l taie. NICIODATĂ! Să nu uitați că toți am jurat să respectăm Constituția și legile țării!
Ah, de fapt am uitat că până nu demult eram complicii unui infractor, că am ieșit toți în stradă ca să apărăm un infractor (că de, e condamnat definitiv). Foarte guralivi unii pe tema asta, până când le-a ajuns la mustață.
Nu îmi permit să le dau sfaturi colegilor, doar îi rog să lupte până la capăt pentru drepturile lor.
PS: Din cauză că drepturile noastre au fost preș de șters pantofii pentru foarte mulți, am ajuns unde am ajuns. Cam până aici a fost.
CITIȚI de același autor: Dreptatea vs. DNA și vestitul ”complet negru” | Bine ai revenit, Robert! | Analiză TĂIOASĂ a unui avocat după examenul de primire în avocatură, din acest an: ”aceeași mizerie progresivă” | Cazul CNP-ului cerut prin telefon de către un inspector de poliție și reacția IPJ Cluj la sesizarea unui avocat
Partajează acest conținut:
