Ingrid KOGLER
Codul civil prevede în cazul regimului comunităţii legale faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Cu toate acestea, există anumite categorii de bunuri ce nu intră în patrimoniul comun al soților, ci sunt bunuri proprii, adică fac parte din patrimoniul propriu al fiecărui soț.
Bunurile proprii ale soților sunt reglementate în mod expres și limitativ de Codul Civil (art. 340) și acestea sunt:
– bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
– bunurile de uz personal;
– bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
– drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
– bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
– indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
– bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
– fructele bunurilor proprii.
Fiecare soț poate folosi, administra și dispune liber de bunurile sale proprii, în condițiile legii.
În cazul unui divorț, în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.
Partajează acest conținut:
