În activitatea noastră, desfășurată în cadrul profesiei de notar public, de multe ori ne întâlnim cu o situație în care, clienții biroului nu sunt bine informați sau chiar sunt dezinformați cu privire la o reglementare de natură fiscală, privind un drept patrimonial inzvorât dintr-o moștenire.
Este vorba despre dezbaterea și finalizarea unei succesiuni într-un interval de timp mai mic sau mai mare de 2 ani de la data decesului defunctului (de cuius), atunci când masa succesorală cuprinde și bunuri imobile.
De ce se pune în discuție acest termen de 2 ani de la data decesului defunctului, în cazul în care se moștenesc și bunuri imobile?
Pentru că, potrivit art. 111, alin. 3 din Legea nr. 227/2015 (Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare), în cazul în care o moștenire este finalizată (prin obținerea Certificatului de moștenitor/legatar sau a Certificatului suplimentar de moștenitor/legatar) după expirarea termenului de 2 ani de la deces, moștenitorii vor avea de achitat o taxă suplimentară, echivalând cu 1% din valoarea bunurilor imobile care compun masa succesorală, taxă pe care Codul Fiscal o percepe ca un impozit datorat pe moștenire, urmând ca aceasta să fie încasată și virată statului tot de către notarul public. Deci, în astfel de situații, moștenitorii vor avea de achitat notarului public, pe lângă onorariul notarial pentru succesiune și taxa de cadastru pentru întabularea la CF și o taxă suplimentară, reprezentând un impozit pe moștenire, asemenea unei amenzi.
Este foarte important de remarcat faptul că acest impozit nu se va achita, în condițiile în care succesiunea se va finaliza înainte de împlinirea termenului de 2 ani de la data decesului lui de cuius. Apreciem că această scutire de impozit a fost dată de către legiuitor și pentru a-i determina și a-i mobiliza pe virtualii moștenitori să-și reglementeze juridic dreptul de proprietate dobândit cu titlu de moștenire, prin înscrierea acestuia în evidențele de cadastru și de carte funciară, spre deplina opozabilitate față de terți. Este o facilitate pe care, legiuitorul a oferit-o succesibililor, nu fără un câștig apreciabil, pentru că, de multe ori, 1 % din valoarea unor imobile reprezintă o sumă demnă de luat în considerare. Dar, orice sumă de bani economisită de către o persoană reprezintă o sursă pentru acoperirea altor cheltuieli și nevoi.
Astfel fiind, adesea am avut solicitări pentru dezbaterea unor succesiuni după expirarea acestui termen de 2 ani, solicitanții manifestându-și nedumerirea și chiar nemulțumirea pentru taxa suplimentară (impozitul pe moștenire) pe care urma să o plătească, motivând că nu au cunoscut prevederile Codului Fiscal, care acordă scutirea de această plată.
Sigur că, necunoașterea legii nu te scutește de răspundere, le-am putea imputa în astfel de situații. Dar, dincolo de orice obligație a succesibililor de cunoaștere a legii și în astfel de cazuri, credem că s-ar impune mai multă publicitate cu referire la astfel de facilități, fie organizat la nivel instituțional, fie la locul de desfășurare a activității fiecărui profesionist, fie prin mijloacele de publicitate mass – media. Se poate lua în considerare și exemplul statului vecin, Ungaria, unde dezabaterea și definitivarea moștenirii este impusă succesibililor ca obligație, chiar de către stat, în cadrul unor termene și proceduri prescrise.
NOTAR PUBLIC, Gârba Cornel
