Admisibilitatea, pe calea contestaţiei la executare, a modificării pedepsei stabilite prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă pentru concursul de infracţiuni

Titlul problemei de drept: Admisibilitatea, pe calea contestaţiei la executare, a modificării pedepsei stabilite prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă pentru concursul de infracţiuni, în situaţiile in care se solicită, pe calea contestaţiei la executare, a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, respectiv forma continuată a infracţiunii, în loc de concursul de infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea, cu solicitarea corelativă a modificării pedepsei (ca și cauză de micşorare a pedepsei), în sensul aplicării pedepsei prev. de art. 36 din Codul penal; temeiul legal al unei astfel de contestaţii: art. 595 din Codul de procedură penală sau art. 598 din Codul de procedură penală

• Materia: penal
• Subcategoria: cauze referitoare la executarea sancțiunilor de drept penal
• Obiectul din Ecris: intervenirea unei legi penale noi; contestație la executare
• Actul normativ incident: art. 595 Cod procedură penală; art. 598 Cod procedură penală; Decizia nr. 368 din 2017 Curtea Constituţională a României; art. 35 alin. 1 Cod penal.
• Cuvinte cheie: concurs de infracţiuni, formă continuată a infracţiunii, decizie Curtea Constituţională a României, lege penală mai favorabilă

Prezentarea problemei de drept:

a) Într-o primă opinie, exprimată în unanimitate de către judecătorii prezenţi la şedinţa Secţiei penale din data de 28.02.2018, s-a apreciat ca fiind inadmisibilă – în situaţia premisă sus-arătată – formularea unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală, întrucât prevederile art. 595 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 4 și 6 din Codul penal, sunt aplicabile doar în ipoteza în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine „o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară …” Se susţine în sprijinul acestei opinii că o atare contestaţie este blocată, ca și demers juridic, de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, conform cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial, iar, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, precum și de prevederile art. 4 si 6 din Codul penal, care fac referire numai la intervenţia unei legi, procedura contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 595 din Codul de procedură penală făcând trimitere la intervenţia unei „legi” de dezincriminare sau mai favorabile. Ca atare, se susţine că este împiedicată valorificarea unei decizii a Curţii Constituţionale în procedura art. 595 din Codul de procedură penală, pentru că astfel s-ar admite că instanţa de judecată ar putea retroactiv să constate incidenţa art. 4 sau art. 6 din Codul penal, ceea ce ar însemna implicit substituirea judecătorului cauzei în atribuţiile legiuitorului, cu consecinţa creării dreptului, ceea ce este inadmisibil prin prisma separaţiei puterilor în stat. Se susţine astfel ca decizia Curţii Constituţionale nu poate fi interpretată ca având calitatea de a fi inclusă în noţiunea de „lege”, fiind rolul legiuitorului (puterea legiuitoare sau autoritatea delegată să acţioneze în numele puterii legiuitoare) ca, în urma deciziei Curţii Constituţionale, să adopte un act normativ (o lege emisă de Parlament sau o ordonanţă emisă de Guvern) de punerea în acord cu decizia Curţii, înconformitate cu art. 147 alin. (1) din Constituție, care sa cuprindă soluţia legislativă conform cu criticile Curţii Constituţionale.

b)Într-o altă opinie, majoritară, s-a apreciat ca inadmisibilă – în situaţia premisă sus-arătată – formularea unei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penală, avându-se în vedere motivarea concurentă din Decizia nr. 126 din data de 03.03.2016 a Curţii Constituţionale (M. Of. nr. 185/11.03.2016), potrivit căreia hotărârile judecătoreşti definitive la data deciziei Curţii nu pot fi repuse în discuţie sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin.(1) lit. d) din Codul de procedură penală. S-a argumentat în susţinerea acestei opinii că, prin aplicarea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale (în sensul reţinerii formei continuate a infracţiunii, în loc de concursul de infracţiuni pentru care s-a pronunţat condamnarea), se ajunge, în fapt, la o reanalizare a cauzei, inclusiv sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, al încadrării juridice date acesteia și al criteriilor de stabilire și individualizare judiciară a sancţiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei la executare, întrucât prin aceasta s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, care, printre altele, presupune ca dezlegarea dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţă să nu mai poată fi supusă rejudecării, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (ex.: în caz de revizuire, contestaţie în anulare, în cazul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate). Ca atare, se arată că o cauză de modificare (de micşorare) a pedepsei nu se poate raporta decât la aceeaşi încadrare juridică dată faptei prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă, fiind inadmisibilă o schimbare a respectivei încadrări juridice în cursul executării pedepsei. O interpretare contrară, ar duce la încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitiva, schimbarea încadrării juridice operând numai în cursul judecăţii (art. 386 din Codul de procedură penală) și ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală [dar și în contradicţie cu dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală], ce reglementează doar posibilitatea de modificare a pedepsei definitive. S-a invocat ca și argument complementar Decizia nr. VIII din data de 05.02.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, Secţiile Unite (R.I.L.), care a statuat – în materia contestaţiei la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 6 din Codul penal – că în faza executării pedepsei definitive este exclusă schimbarea încadrării juridice (decizie care își păstrează și în prezent deplina valabilitate). S-a mai argumentat suplimentar că hotărârile judecătoreşti definitive la data Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale nu pot fi repuse în discuţie sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, raportat la motivarea concurentă a Deciziei nr. 126/03.03.2016 a Curţii Constituționale (M.Of.nr. 185/11.03.2016).

c) În cea de-a treia opinie, minoritară, a fost exprimată în sensul că este admisibilă – în situaţia premisă sus-arătată – formularea unei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017 poate fi asimilată unei cauze de micşorare a pedepsei [în sensul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală], ceea ce face admisibilă contestaţia la executare, dar un atare demers procedural nu poate conduce decât la o soluţie de respingere a contestaţiei la executare ca nefondată, pentru argumentele sus-arătate la litera b).

La nivelul Secţiei Penale a Tribunalului Iaşi au fost identificate soluţii pronunţate în materia indicată (ex. dosarul nr. 9446/99/2017), care nu sunt însă ramase definitive.

Opinia judecătorilor Secţiei penale şi pentru cauze cu minori Curtea de Apel Iaşi

Opinia unanimă a judecătorilor Secției penale și pentru cauze cu minori din cadrul Curții de Apel Iași, prezenţi la întâlnirea secţiei, este în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii prin care se solicită a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. 1 Cod penal, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, indiferent de calea aleasă de petent– art. 595 Cod de procedură penala sau art. 598 alin. 1 lit. d) Cod de procedură penală (au fost însuşite argumentele expuse în opina unanimă, respectiv în opina majoritară exprimată de judecătorii Secţiei penale din cadrul Tribunalului Iaşi).

Rezumatul soluţiei însuşite (UNANIMITATE)

Respingerea, ca inadmisibilă, a cererii prin care se solicită a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. 1 Cod penal, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, indiferent de calea aleasă de petent – art. 595 Cod de procedură penală (intervenirea unei legi penale noi) sau art. 598 alin. 1 lit. d) Cod de procedură penală (contestaţie la executare).

Argumentele soluţiei însuşite

Hotărârile judecătoreşti definitive nu pot fi repuse în discuţie sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având în vedere că, prin aplicarea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale (în sensul reţinerii formei continuate a infracţiunii, în loc de concursul de infracţiuni pentru care s-a pronunţat condamnarea), se ajunge, în fapt, la o reanalizare a cauzei, inclusiv sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, al încadrării juridice date acesteia și al criteriilor de stabilire și individualizare judiciară a sancţiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei la executare, întrucât prin aceasta s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, care, printre altele, presupune ca dezlegarea dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţă să nu mai poată fi supusă rejudecării, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (ex.: în caz de revizuire, contestaţie în anulare, în cazul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate).

O cauză de modificare (de micşorare) a pedepsei nu se poate raporta decât la aceeaşi încadrare juridică dată faptei prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă, fiind inadmisibilă o schimbare a respectivei încadrări juridice în cursul executării pedepsei.

O interpretare contrară ar duce la încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitivă, schimbarea încadrării juridice operând numai în cursul judecăţii (art. 386 din Codul de procedură penală) și ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală [dar și în contradicţie cu dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală], ce reglementează doar posibilitatea de modificare a pedepsei definitive.

Această problemă de drept a fost cuprinsă în minuta întâlnirii trimestriale de practică neunitară în materie penală care a avut loc la sediul Curții de Apel Iași la data de 30 martie 2018.