Se duc marii profesori beiușeni, unul câte unul. În urmă cu câteva zi, profesorul vulcanist Doina Șuvaina s-a înălțat la ceruri. Acum, profesorul Anton Naghiu. <Din păcate domnul profesor ANTON NAGHIU, fost director al Casei de Cultură Beiuș, director al Centrului Zonal Pentru Educatia Adultilor și profesor de filosofie la Colegiul National Samuil Vulcan Beius, a plecat în Catedra Cimitirului din Deal.Ieri si azi – seri de priveghere la capela, maine la ora 15 (cred) inmormantarea>, a anun’at profesorul Claudia Buran de la CNSV.
Purtătorul de cuvânt al Primăriei Beiuș și fost vulcanist Kovacs Zoltan a scris următoarele:
Lunga călătorie în trenul vieții
O amintire de aproape trei decenii, mai precis din 1995, ne aruncă înapoi în compartimentul unui vagon de pe ruta Oradea -Beiuș. Nu nostalgia mijlocului de transport, peste care timpul a trecut cu prisosință și care oferea doar un confort precar, pentru călătorii care se încumetau să ajungă la Beiuș, cu viteza unui melc și vagoanele construite în 1938… Doar cumva , „ambientul interbelic” , dădea timp și spațiu pentru discuții de substanță. Cum era firesc, cunoștințele vechi se legau în discuții, despre…orice. Așa veneam de la Oradea cu profesorul Anton Naghiu, iar la un moment dat, a scos un teanc de fotografii color, tocmai aduse de la laboratorul de prelucrare. Mi le dădea , bucată cu bucată spre contemplare, cu o explicație entuziastă : „Astea sunt momente de istorie”. O stare de emoție și euforie i se citea în ochi- fotografiile imortalizau din toate unghiurile, amplasarea, sau mai bine zis re-amplasarea pe soclu a statuii Martirilor Beiușului după decenii de absență din spațiul public beiușean, lipsă datorată unui regim samavolnic, care a dorit ștergerea unor date, fapte și mărturii, din mentalul colectiv al orașului.
Cu siguranță, profesorul Naghiu mai avea multe mărturii istorice în tolba sa. Multe, ca și activitatea sa prodigioasă de decenii, pe tărâmul cultural al „orașului școalelor” de la poalele Apusenilor.
Cu îngăduința familiei, să scoatem din filele analelor și fișierele amintirilor, câteva -date și fapte- despre profesorul Anton Naghiu.
S-a născut la 26 noiembrie 1939, în localitatea Mărtiniș-Odorhei (actual jud . Harghita). După școala primară, a urmat cursurile Liceului Mixt Român din Cluj, apoi devenind student și absolvent al Facultății de Istorie-Filozofie, secția Filozofie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.
După câțiva ani petrecuți în învățământ, din 1977 îl găsim la Beiuș, ca și promotor al Universității Populare din cadrul Casei de Cultură. Aici a colaborat cu mai mulți intelectuali de marcă ai locului, printre care prof. Ioan Dărăbăneanu și prof. Janos Miklos. Această universitate populară, deși creat sub auspiciile ideologice ale vremii, a devenit un fel de „incubator”, în care oameni energici ai locului au oferit efervescența culturală a Beiușului în acei ani.
Cursurile de la Universitatea Populară, activitățile dedicate adulților care se transformau în simpozioane culturale și științifice, dezosate ideologic, erau șansa de a oferi un cadru de „normalitate” în acei ani, un punct de referință pentru păstrarea și transmiterea unor valori intelectuale, spre timpuri mai bune și generații care va să vină.
Un act de curaj, putem afirma cu certitudine , a fost înființarea Galeriei de Artă „Astra” ( o trimitere mascată la Astra din Sibiu) , într-un mic spațiu ultracentral, în care se organizau expoziții de artă plastică , mai ales ale creatorilor contemporani ai locului, de care nu Beiușul nu ducea lipsă. Doar câteva nume, fără a fi exhaustivi: Niculiță Papp, Janos Miklos, Bela Marossy, Horea Ungur… De la grafică , grafică mică, pictură , plastică sau chiar design, lucrări de arhitectură de debut, aceste „vernisaje” în care intelectualii orașului, iubitorii de frumos erau mereu prezenți, aduc o umbră de nostalgie puțin amăruie…Atunci se putea, acum prea puțin interes, când nu mai este nicio opreliște…
Mișcarea de grafică mică și Ex -Libris, a adus creatori de talie națională și internațională la bienala organizată în holul cinematografului. Un eveniment care ridica prestigiul unui oraș cultural, dar care avea oameni de suflet în spatele „scenei”. Iarăși un eveniment de marcă , care a „șters pe jos” cu ideologia…
În 1988, un alt moment de marcă și de eminamente dizidență . Împreună cu avocatul Viorel Butaș, jud. Nicolae Moș și prof. Ioan Dărăbăneanu, folosind un elegant subterfugiu legal, înalță bustul fondatorului-episcopului unit Samuil Vulcan, în curtea Liceului, bust devenit reper al ctitoriei vulcaniene, și loc de pelerinaj al absolvenților prestigioasei Alma Mater.
Vâltorile evenimentelor din 1989 au ca rezultat editarea primei publicații locale postdecembriste- Cuvântul Liber, periodic editat de Anton Naghiu împreună cu Nicolae Brânda și Ulpiu-Traian Bodea. Beiușul, în sfârșit avea și presă…
După 1989, profesorul Anton Naghiu ajunge la conducerea Casei de Cultură și continuă cu tenacitate activitatea începută. Contribuie și dezvoltă activitatea de Ex -Libris împreună cu maestrul Niculiță Papp și Janos Miklos; organizează , la redeschiderea Casinei Române din Beiuș , primul Salon Internațional de Ex -Libris, fiind și autorul catalogului expoziției: Alma Mater-Beiuș 94. A fost membru fondator al Asociației Române pentru Ex-Libris și primul secretar al acesteia.
Neobosit, Anton Naghiu pune bazele Clubului Apuseni, pasionat în tinerețe de sporturi extreme (planorism, parașutism, alpinism) și a unei formații de Salvamont locale.
În 1995 pune bazele primului Centru Zonal pentru Educația Adulților și participă efectiv la fondarea Asociației Naționale a Universităților Populare din România. A participat la seminarii din Danemarca și Germania, obținând atestatul de expert în educația adulților. A avut de asemenea o rodnică activitate publicistică, și a pus bazele manifestării Săptămânii culturale a Beiușului.
Acestea sunt doar crâmpeie din activitatea vastă a profesorului Anton Naghiu, om de rară modestie și bun simț , care nu a dorit niciodată lumina reflectoarelor și prim-planul. A fost o „eminență cenușie” care a știut să dirijeze subtil lucrurile din fundal , spre a aduce un prinos de bine cultural și intelectual al orașului său, spre a lăsa amprente pentru posteritate. A coagulat oameni de valoare în jurul său, pentru ca aceste valori topite în creuzetul crezurilor comune , să se reverse spre oameni, spre împrejur, spre o viață mai frumoasă și împlinită .
Nu mulți își pot juca cu măiestrie rolul din fundal; nu mulți rezistă tentațiilor unor glorii efemere. Amprenta din mentalul colectiv se câștigă cu trudă și perseverență și chiar dacă modestia și smerenia nu lasă loc titlurilor lumești, atât de diluate azi, istoria consemnează prezența profesorului Anton Naghiu în panteonul intelectualilor de marcă ai Beiușului.
Oameni care au FĂCUT pentru Beiuș.
Ziua de de 26 ianuarie 2024, a adus finalul călătoriei pământești pentru Anton Naghiu. La venerabila vârstă de 84 de ani, retras din viața publică sub povara anilor și a neputințelor trupești, s-a stins, în sânul familiei care l-a înconjurat cu dragoste, apreciat și stimulat în activitatea sa.
Nu ne rămâne decât un pios rămas bun , iar pe coroana de flori a gloriei pământene, ar trebui scriu doar un „Mulțumim , Anton Naghiu”, iar pe faldul celălalt , Beiuș.
Mulțumim, profesore Naghiu, pentru anii dedicați!
Fie-ți memoria binecuvântată, Dumnezeu să te odihnească în pace!
Sincere condoleanțe familiei îndurerate!
ANTON MARIAN NAGHIU
1939-2024
