text: lector univ. dr. Cristina Liana PUȘCAȘ
Ileana Popovici(u) s-a născut pe 16 iulie 1932, în Vârciorog, județul Bihor. Străbunicul, Teodor Popoviciu, a fost primar până în anul 1919 și a participat la Alba Iulia în calitate de delegat ales în cercul Aleșd.
Pentru a se întâlni cu Aurel Lazăr la Oradea, Teodor Popoviciu mergea kilometri întregi pe jos. „Pleca din Vârciorog pe jos, trecea dealul Osoi, ajungea la gara Chistag de unde lua trenul și venea la Oradea. Sau o lua prin păduri până la Ceica, acolo era nod de cale ferată”, mărturisește Victoria Popoviciu, căsătorită Breban, strănepoata lui Teodor Popoviciu. „Umbla în casa lui Aurel Lazăr. Aici s-a luat hotărârea ca el să participe la Alba Iulia. A reprezentat cercul Aleșd, nu doar comuna Vârciorog. De la Aurel Lazăr a primit un drapel tricolor, drapel pe care-l duce cu el la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Deoarece ungurii îl urmăreau și-i perchezitionau mereu casa, acesta a înfășurat steagul tricolor într-un sac de pânză și l-a ascuns în hornul cuptorului de pâine”, adaugă Victoria Breban.
În anii comunismului, a fost dus pe jos (la vârsta de 80 de ani), de la Vârciorog la Penitenciarul din Oradea, din post în post, în vederea arestării, ca urmare a unei simple delațiuni. Teodor Popoviciu a avut cinci copii: Teodor (mort în Primul Război Mondial), Petru (invalid din Primul Război Mondial), Simion (avocat), Florian (medic) și Ileana. A decedat la 23 februarie 1951.
Tatăl Ilenei Popovici(u) (căsătorită Suciu), Teodor, a fost și el primar al comunei Vârciorg și a contribuit la salvarea a zeci de evrei, primind în acest sens din partea Institutului Yad Vashem titlul „Drept între Popoare”. Mama, Ileana, a rămas văduvă la 34 de ani, Teodor decedând la 44 de ani, în anul 1946. Au rămas orfani patru copii – un băiat, elev la Liceul „Emanuil Gojdu” şi trei fete. Cum văduva nu a mai putut să-și achite cotele stabilite de comuniști, a fost închisă, timp de o lună pentru sabotaj.
Condamnată, deși nu avea nicio vină
Ileana Popovici(u) a absolvit Liceul Pedagogic din Beiuș și la data arestării, 2 iulie 1952, era educatoare la Aștileu. Îi cunoștea pe cei din lotul în care a fost arestată din perioada în care era elevă la Beiuș, cu toții fiind colegi de școală. Potrivit Sentinței nr. 1 din 3 ianuarie 1953 a Tribunalului Militar Teritorial Oradea, Ileana Popovici(u) l-a cunoscut pe Liviu Brânzaș în anul 1948, iar în 1949 l-ar fi cunoscut și pe Petru Stanciu care ar fi încercat „să-i facă o educație legionară”.
În sentință se menționează faptul că Ileana Popovici(u) „nu recunoaște faptele puse în sarcina sa”, dar și faptul că nu a fost „încadrată” în organizație. Cu toate acestea, instanța îi stabilește o condamnare de trei ani. Alături de ceilalți 20 de băieți, au mai fost arestate și patru fete din Beiuș: Aurora Ilea (căsătorită Dumitrescu), Gabriela (Tuţa) Sălăjan, Mărioara Popa (căsătorită Tarcea) şi Felicia Mărăscu.
Ileana Popovici(u) a fost ridicată pe data de 2 iulie 1952, de pe o stradă din Aleşd. „Mizerabil, inuman, să iei un copil în plină vară de pe stradă, în 2 iulie 1952 ora 16.00. Am fost arestată de pe stradă, într-o rochiţă de stambă, cu nişte sandale. M-au ridicat de pe stradă ca pe un animal rătăcit. Le-am cerut vată, că eram indispusă, nu mi-au adus vată”, ne-a relatat Ileana Popovici(u).
Ajunsă la Securitatea din Aleşd i s-au luat datele personale, ceasul, un lănțișor, un inel și niște bani, 256 lei, și o batistă. „Acolo era Rosman, şeful Securităţii. Am predat lucrurile şi am rămas la Securitate. Mi-au luat batista, cordonul şi banii”, a povestit Ileana Popovici(u), care a petrecut prima sa noapte, dintr-un şir lung de nopţi negre, într-o celulă înaltă, goală, fără lumină, fără pat.
Șase luni fără duș
A doua zi, la ora 6:00 dimineața, a fost urcată într-un IMS și dusă la Securitatea din Oradea, de pe Strada Republicii. „Celula era la etaj, pe partea stângă. Era acolo un pat metalic cu saltea şi un pat suprapus, eu am urcat sus. Celula avea 2 metri lungime, lăţime – 1 metru şi ceva. Un geam cu gratii”, își amintește femeia. La prima anchetă, care s-a desfășurat a doua zi, a fost dusă cu ochelarii de cauciuc, care „te strângeau aşa de tare că trebuia să închizi ochii”.
Ulterior, a fost mutată la celule de la subsol. Întregul lot se afla deja închis aici, iar în momentele de liniște, urcați pe caprele de lemn din celule, se putea comunica, prin deschizătura de deasupra ușii. „M-au prins că vorbesc. Şi m-au băgat la celula cu numărul 7, era celula cu pedeapsă. Era o celulă îngustă, era de înălţimea mea. Dar, pe măsură ce înaintai se făcea tot mai mică (scundă – n.n.). Pe pereţi am văzut văzut numele celor de Beiuş: Lola (Aurora Ilea – n.n.), Dodi (Adrian Mărăscu – n.n.), Ţucu (Traian Luscan – n.n.). Curgea apă pe pereţi, am simţit că m-am învelit în ceva metalic. Am stat acolo câteva ore. Nu m-au descălţat de sandale şi nici nu mi-au băgat apă în celulă, aşa cum se proceda. Nu îmi vedeam mâna de întuneric”, își amintește Ileana Popoviciu despre „negrea”.
Toată perioada de anchetă (iulie-decembrie 1952), tinerei nu i s-a permis să facă duș și, până în toamnă, a stat îmbrăcată doar cu rochița de vară și în sandale. „Am primit un schimb de haine de la Lola (Aurora Ilea – n.n.), chiloţi, furou, jerse, era toamnă”, a adăugat Ileana Popovici(u).
A fost transferată la Penitenciarul Oradea pe 27 octombrie 1952, în așteptarea procesului. După pronunțarea sențintei, Ileana Popovici(u), care a primit trei ani, și Aurora Ilea, șase ani, au mai rămas la închisoarea orădeană până pe 30 aprilie 1953, când au fost mutate la Jilava, iar pe 5 mai 1953 au fost transferate la Mislea. „De muncit am muncit doar la Mislea, la croitorie, la tras la mașină”, îşi aminteşte Ileana Popoviciu.
În urma recusrsului, Ileana Popoviciu și Aurora Dumitrescu au fost puse în libertate pe 24 iulie 1953. În libertate, și-a reluat cu greu viața. În anul 1955, Ileana Popoviciu a fost admisă la Facultatea de Matematică din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o 1958. Are doi copii, un băiat și o fiică.
Bibliografie:
- Arhiva personală Cristina Liana Pușcaș, Interviu cu Popovici(u) Ileana (căsătorită Suciu), realizat la 13 ianuarie 2010;
- Chestionar Popovici(u) Ileana (căsătorită Suciu), completat în ianaurie 2010;
- Cristina Liana Pușcaș, Iadul roșu în orașul de pe Criș, Penitenciarul Oradea, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2014;
- www.memoriarezistentei.ro.
Cristina Liana PUȘCAȘ este doctor în Istorie, lector universitar la Universitatea din Oradea, vicepreședintele Asociației Cei 40 de Mucenici.
Mai multe date şi istorisiri puteţi găsi pe www.memoriarezistentei.ro
Doritorii pot sprijini Asociația Cei 40 de Mucenici
Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”: CIF: 31340614; / COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500
Cel mai important proiect al Asociației este Memorialul Rezistență și Represiune în Bihor. http://www.memoriarezistentei.ro/memorialul-rezistenta-si-represiune-in-bihor/
Partajează acest conținut:
