Povestea lui inspira de aceea și-a și spus-o după ce a cugetat bine. Malinas Nimrod.E nume maghiar. Originea este babiloniană și înseamnă că „ne vom răzbuna”. Nimrod a fost primul rege care a construit Babilonul, sau care a construit un oraș, ever, marturisea tânărul într-un interviu.Azi, îl cunoaște toată lumea din Elveția acolo unde are o firma
Cunoscătorii i-au spus ca e atât de „nebun încât să mergi să cumperi o companie de 1 mil. euro într-o țară străină, având câteva sute de euro la tine, până la a ajunge în Forbes 30 under 30, ca și Român, în Elveția”. Firma sa Robonnement este o platformă care conectează roboții de producători, proprietari și utilizatori.
A crescut într-un sat lângă Târgu Mureș.”Tata a fost antreprenor și de asta am și părăsit țara, cumva. A fost o perioadă destul de grea pentru noi deoarece a dat faliment și după acest faliment am părăsit țara și am ajuns în Austria la lucru. Mama se concentra foarte mult pe educația noastră, sora mea a devenit medic, iar eu… nici nu știu ce sunt . Cred că definiția modernă este antreprenor, dar dacă am fi vorbit acum 20 de ani, poate ar fi spus: „bișnițar, ce te-ai făcut? Nu ești nimic” .
Și eu și soră-mea am învățat foarte bine, asta înseamnă că mama și-a atins scopul. Tata a fost mereu antreprenorul care căuta, care explora lumea, încerca să-și dea seama probabil, care este locul lui pe Pământ, dar și de cum să facă business, să facă mai mult, să miște lucrurile, ceea ce am moștenit de la el. M-am căsătorit destul de tânăr, la 20 de ani și a fost perioada în care am zis că ar trebui să investesc în business-ul familiei, iar când spun investiție, mă refer la timp și energie. În câteva luni de zile a venit falimentul. Am prins un timp foarte nepotrivit, așa că a trebuit să decid ce fac cu viața mea. Puteam să rămân acolo și să fiu alături de tatăl meu, însă, în același timp mi-am dat seama că trebuie să-mi iau viața în mâini. Inițial m-am gândit să plec în străinătate, să lucrez, să strâng bani ca apoi să mă duc să-mi termin facultatea în State. Acesta era visul meu, să studiez acolo.
A fost o decizie destul de grea aceea de a pleca, dar a venit o oportunitate în care puteam să lucrez și eu și soția mea la o firmă din Austria, eu ca diriginte de șantier, iar ea la hotel. A apărut o oportunitate bună, dar a fost o perioadă foarte grea. În perioada asta părinții mei au pierdut și casa..După perioada aia pe escavator, am făcut un curs și am început să citesc cărți și mi-am dat seama că lumea e mult mai mare decât am văzut eu din ea și că e foarte fain să faci ceva mare, că poți faci lucruri mari, că nu ești predestinat unei vieți de mediocritate. Nu e nimeni predestinat pentru asta. Dacă îți dorești cu adevărat, poți lucra ca să ai o viață excepțională, să ai rezultate, să ai succes. Cu toții lucrăm pentru ceva în același timp și cu toții investim aceeași cantitate de energie în lucruri diferite. Poți alege să investești într-un job mediocru, să duci o viață mediocră și apoi, restul energiei să o investești în ceva ce pe termen scurt te face fericit, dar pe termen lung nu-ți aduce nimic, cum ar fi milioane de hobiuri fără sens. Sau poți alege să-ți folosești energia într-o viață cu adevărat excepțională și dacă eșuezi, „you failled doing something great”.
Asta a fost pentru mine un fel de revelație în urma unui curs, când am început să-mi scriu pe hârtie lucruri de genul: „Cum ar fi să câștig 20 de mii de euro lunar?”. Eu câștigam atunci 1000 și ceva. Însă mi-am deschis ochii și am realizat că vreau să fac ceva mai mult cu viața mea. Am început să fac cursuri, să studiez despre antreprenoriat, să învăț mai mult despre business.
Lorand Soares Szasz, un tip foarte fain, ce deține platforma Upriserz și care are o zicală foarte faină: „Care e visul tău nesimțit de mare?”. M-a prins foarte tare și până azi îmi place foarte mult ideea. Pe vremea aceea, în Austria, eram chiar la graniță cu Elveția, priveam în Elveția și atunci am realizat care e visul meu nesimțit de mare: Să am o firmă în Elveția și să fie internațională. Dar eu lucram la o firmă de construcții, plecam la 7 dimineața, mă întorceam la 6 seara, mort de oboseală. Dar atunci a fost primul contact al meu cu lumea asta a visurilor nesimțit de mari. Și asta trăiesc astăzi, în fiecare zi, asta e realitatea mea.
Ce pot să fac, mi-am zis atunci, ca să-mi ating visul meu nesimțit de mare? Am început efectiv să caut firme de vânzare în Eleveția. Am găsit o firmă la 10-15 minute de casa mea din Austria, am trimis CV-ul acolo și după aceea am mers la interviu de job. Nu aveam niciun ban și deși ei voiau 1 milion de euro pentru firmă, eu spuneam că asta e șansa mea, acum e momentul să-i conving și să fac un salt cuantic în viața mea”, a povestit taurul pentru life.ro
Am stat mult să mă gândesc ce să scriu în legătură cu faptul ca am fost ales pe lista Forbes al top 30 cei mai de succes tineri sub 30 de ani în Elveția în 2024.
Nu mă laud, vreau să te inspir să crezi în drumul tău.
Adevărul e, că încă îmi amintesc cum lipeam pe frigider acum 6 ani acest obiectiv nesimțit de mare și încă nu îmi vine să cred faptul ca anul acesta eu sunt unul din cei 30.
Șansele ca să ajungi pe listă sunt de aproximativ 3 ori mai mici decât șansele să fii admis la Universitatea Harward.
Rata de admisie la Harward e de 3.6%.
Anul acesta rata de admisie pe lista Forbes 30 under 30 Swiss a fost de 1.03%.
Am plecat din România în 2018 practic cu nimic.
Nu am avut bani și nu cunoaștem pe nimeni în țările în care urma să îmi petrec următorii ani.
Aveam doar o dorință extraordinară de a face o schimbare în lume, de a avea o voce, de a nu muri fără sens.
Într-un fel vroiam să-mi demonstrez mie că orice este posibil atunci când omul crede.
Mulți cred ca a fost ușor. Sau ca este ușor.
Am vrut să renunț de milioane de ori.
Problemele în sine au crescut la nivelul multor zerouri după 1.
Un prieten drag m-a vizitat acum un an, s-a uitat profund la businessul meu l-a luat durerea de ficat 
.
Pentru ca risc extraordinar de mult, pentru ca văd extraordinar de mult. Eu știu ca lucrurile care ne așteaptă merită din plin să riscăm tot ce avem acum să le atingem.
Credeam mereu în asta.
Și cred că într-un fel această încăpățânare de a mea a fost și cheia succesului nostru ca firmă până acum.
Nu va rămâne la fel.
Nu intenționez să construiesc o firmă care să graviteze în jurul meu și să îmi construiască un cult personal.
Doresc să construiesc o companie care va schimba această lume într-un loc mai bun, atât timp cât mai ține. Fără mine chiar.
Fast forward to today: azi dețin compania care are cea mai mare rată de creștere în domeniul roboticii în toată Europa.
Compania care are probabil cea mai șmecheră echipă de pe piață în domeniul roboticii.
Oameni, pe care nu îi vedeți, dar care fac lucrurile să se miște.
Acum 3 săptămâni am încheiat o finanțare de 15 milioane, bani, din care vom scala Robonnement la nivel european în 2025, am câștigat digital award Switzerland 2024, și am umplut ziarele cu titlul:
“Românul care visează nesimțit de mare a ajuns în Top 30 cei mai de succes elvețieni”
Se poate? Se poate.
Trebuie? Dacă asta îți este chemarea, trebuie.
Însă succesul nu înseamnă doar Forbes și firme de milioane de euro.
Înseamnă să îți trăiești potențialul la maxim, să fii împlinit și recunoscător în fiecare zi.
Închei cu aceste cuvinte pe care le-am auzit de la Homonyik Sándir într-un interviu pe vremea când încă editam un ziar la Bolyai:
“Bűn a középszerűség. Mind naggyá legyetek.”
“Mediocritatea este păcat. Fiți cu toții măreți”
