În perioada 23-24 septembrie 2024 a avut loc, la București, întâlnirea președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materie civilă, ocazie cu care a fost soluționată și problema referitoare la inadmisibilitatea declarațiilor de abținere formulate concomitent de către toți judecătorii unei instanțe de la judecarea unui proces, în ipoteza în care motivul de incompatibilitate este comun, însă procesul respectiv nu le-a revenit încă spre soluționare.
Într-o opinie, declarațiile de abținere formulate concomitent de toți judecătorii unei instanțe de la judecarea unui proces, în ipoteza în care motivul de incompatibilitate este comun, însă procesul respectiv nu le-a revenit încă spre soluționare, sunt inadmisibile.
În argumentarea acestei opinii, s-a reținut că, din interpretarea coroborată a art. 43 alin. (2) și art. 44, art. 46, art. 48 şi art. 43 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că doar judecătorul învestit cu soluţionarea unei cereri poate formula o declaraţie de abţinere de la soluţionarea respectivei cereri; în esenţă, chiar dacă există un motiv de abţinere comun tuturor judecătorilor unei secţii/instanţe, declaraţiile de abţinere se formulează după momentul învestirii completului din care face parte judecătorul, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, iar în cazul în care, din cauza abţinerii tuturor judecătorilor legal învestiţi, nu se poate alcătui completul de judecată, cererile se vor soluţiona de instanţa superioară în ordinea inversă a declaraţiilor de abţinere formulate; art. 46 C. proc. civ. nu urmărește excluderea din domeniul său a declarației de abţinere, ci legiuitorul a considerat că un judecător care nu face parte dintr-un complet de judecată nu ar avea cum să formuleze declaraţie de abţinere; argumentul opiniei potrivit căreia ar putea fi considerată admisibilă o declaraţie de abţinere a unui judecător care nu face parte din complet, anume cel de ordin practic privind evitarea tergiversării cauzei, prin formularea de declaraţii de abţinere succesive, apare ca fiind rezolvat prin art. 109 alin. (7) din Regulament, potrivit căruia incidentele procedurale se soluţionează, de regulă, în ziua în care au fost invocate.
În cealaltă opinie, în cazul dat, declarațiile de abținere sunt admisibile, întrucât art. 46 C. proc. civ. privește numai inadmisibilitatea cererii de recuzare a judecătorilor care nu fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare, iar nu și cea a declarației de abținere; legat de chestiunea abtinerii concomitente a întregului colectiv de judecatori al instanței de la soluționarea unui proces, atunci când se apreciază ca există un motiv comun care o justifică, acest demers nu ar trebui considerat inadmisibil doar pentru faptul că nu toți judecătorii care au cerut abținerea au fost desemnați pentru solutionarea judecății cauzei, deoarece acest din urmă proces (învestirea lor concomitentă) ar fi oricum imposibil de realizat vreodată în practică.
Potrivit art. 43 alin. (1) – (3) C. proc. civ., înainte de primul termen de judecată grefierul de ședință va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 și, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător; judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină de la judecarea pricinii; declarația de abținere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existența cazului de incompatibilitate sau verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere.
Art. 46 C. proc. civ. prevede că pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare. Art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești are următorulconținut:
(1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de președintele instanței.
(2) Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia.
(3) Cauzele în care toți judecătorii unei secții au devenit incompatibili să judece se repartizează conform regulilor stabilite de președintele instanței, dacă legea nu prevede altfel.
(4) În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial.
(5) În cazul în care după soluționarea incidentelor procedurale conform alin. (4), se constată incompatibilitatea unuia sau unora dintre membrii completului de judecată, întregirea completului se realizează prin participarea judecătorului sau judecătorilor înscriși în lista de permanență după judecătorul sau judecătorii care au participat la soluționarea incidentului procedural.
(6) Planificarea de permanență se întocmește de președintele instanței pe baza propunerilor formulate de președinții de secție, ținându-se cont de completurile de judecată din care face parte judecătorul, având prioritate asigurarea timpului necesar studierii dosarelor.
(7) Planificarea de permanență se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluționează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanență din ziua în care acestea au fost invocate. (8) În caz de absență, compunerea completului de judecată se va realiza prin participareajudecătorilor din planificarea de permanență, desemnați conform alin. (4) și (6), întocmindu-se în acest sens un proces-verbal.
(9) În cazul existenței, într-o singură zi, a mai multor incidente procedurale sau a situațiilor de absență a membrilor completului de judecată, soluționarea acestora se face, prin rotație, de judecătorii aflați pe planificarea de permanență din acea dată, în ordinea înregistrării.
(10) În mod excepțional, în situația în care, ca urmare a incompatibilității sau a altor cauze, în cadrul unei secții nu se poate constitui un complet de judecată, președintele instanței, cu avizul colegiului de conducere, poate dispune participarea unor judecători de la alte secții.
Din toate dispozițiile legale indicate mai sus rezultă că o declarație de abținere de la soluționarea unui proces nu poate fi formulată de către judecător decât dacă procesul respectiv i-a revenit spre soluționare.
Obligația abținerii de la soluționarea unui proces există în sarcina unui judecător numai atunci când există și obligația soluționării respectivului proces; dacă procesul nu i-a fost repartizat spre soluționare judecătorului, acesta nu are vreun temei pentru a se abține; declarația de abținere a judecătorului nu se poate fundamenta pe argumentul că, în viitor, există posibilitatea ca procesul să îi fie repartizat spre soluționare.
Din toate dispozițiile legale indicate mai sus rezultă că o declarație de abținere de la soluționarea unui proces nu poate fi formulată de către judecător decât dacă procesul respectiv i-a revenit spre soluționare.
Obligația abținerii de la soluționarea unui proces există în sarcina unui judecător numai atunci când există și obligația soluționării respectivului proces; dacă procesul nu i-a fost repartizat spre soluționare judecătorului, acesta nu are vreun temei pentru a se abține; declarația de abținere a judecătorului nu se poate fundamenta pe argumentul că, în viitor, există posibilitatea ca procesul să îi fie repartizat spre soluționare.
Art. 46 C. proc. civ., potrivit căruia pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare, şi art. 47 alin. (3) din același act normativ, potrivit căruia are caracter inadmisibil cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, reglementează, într-adevăr, aspecte legate de instituția juridică a recuzării, iar nu de cea a abținerii. Acest fapt nu determină însă concluzia că judecătorul se poate abține chiar dacă procesul nu i-a fost repartizat spre soluționare; legiuitorul nu a prevăzut necesitatea reglementării acestui aspect și în materie de abținere, apreciind că un judecător nu se poate abține de la soluționarea unui proces care nu i-a fost repartizat.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că declarațiile de abținere formulate concomitent de către toți judecătorii unei instanțe de la judecarea unui proces, în ipoteza în care motivul de incompatibilitate este comun, însă procesul respectiv nu le-a revenit încă spre soluționare, sunt inadmisibile.
