Titlul problemei de drept: Modul de soluţionare a cererilor de chemare în judecată (pretenţii/cereri de valoare redusă) formulate de Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA în ceea ce priveşte debitele menţionate în facturi emise după data de 26.11.2016 (data intrării în vigoare a art. 42 alineat 61 din Legea nr.51/2006 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.225/2016, publicată în M. Of. din 23.11.2016, care prevede că factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu). Situația facturilor emise în temeiul unor contracte pentru furnizare de utilități publice, în sensul dacă reprezintă titlu executoriu şi pentru plata penalităților de întârziere.
- Materia: civil
- Subcategoria: pretenții/cereri de valoare redusă
- Obiectul Ecris: pretenţii
- Act normativ incident: art. 666 C. pr. Civ., Legea nr.51/2006, art. 31 alin.17 din
- Legea nr. 241/2006
- Cuvinte cheie: facturi pentru servicii de utilități, penalități, titlu executoriu
Într-o opinie (majoritară), pretenţiile/cererile privind emiterea ordonanţelor de plată/cererile de valoare redusă prin care se solicita obligarea pârâtului la plata unor debite rezultate din facturi de utilităţi urmează a fi analizate în fond exclusiv în ceea ce priveşte petitul referitor la penalităţi, în vreme ce petitul principal, referitor la debitul rezultat din facturile fiscale, urmează a fi respins ca lipsit de interes, întrucât factura ce îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 61 din Legea 51/2006 reprezintă titlu executoriu pentru plata serviciilor prestate.
Într-o altă opinie, se impune analiza în fond a cererii în întregime, chiar dacă factura fiscală este titlu executoriu, întrucât nu se poate aduce atingere dreptului reclamantei de a se stabili pe cale judecătorească sumele datorate cu titlu de contravaloare servicii şi penalităţi.
O a treia opinie a fost în sensul că reprezintă titluri executorii doar facturile emise în baza unor contracte încheiate după data modificării Legii 51/2006. Din această perspectivă, opinia majoritară a fost în sensul că respingerea ca lipsită de interes a petitului referitor la debitul principal din facturile fiscale se justifică numai în situaţia în care contractele ce stau la baza emiterii respectivelor facturi sunt încheiate după 26.11.2016 – data intrării în vigoare a Legii 51/2006 – întrucât factura fiscală nu poate fi privită distinct de contractul în baza căruia este emisă, iar utilizatorilor serviciilor prestate de Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA în baza unor contracte încheiate anterior apariţiei acestei legi nu le pot fi opuse prevederi contractuale sau legale ulterioare. Opinia minoritară a fost în sensul că, întrucât art. 61 din Legea 225/2016 nu face nicio distincţie, este justificată soluţia de respingere ca lipsit de interes a capătului de cerere referitor la obligarea utilizatorului serviciului de prestare apă la debitul rezultat din facturile fiscale.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Cu privire la valorificarea caracterului de titlu executoriu a facturilor emise pentru serviciile de utilități publice, trebuie arătat că această problemă a mai fost analizată, însă din perspectiva soluționării cererii de încuviințare a executării silite, în cadrul Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secţiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel (iunie 2018).
S-au arătat următoarele:
˝Potrivit art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu. În cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 188/2017, aceasta a statuat că legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă (conferirea caracterului de titlu executoriu facturii fiscale – n.n.) având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate, împrejurare faţă de care se poate asigura si continuitatea acestora. Prin urmare, pornind de la rațiunea atribuirii caracterului de titlu executoriu facturii fiscale pentru serviciile de utilități publice, menționată în cuprinsul deciziei anterioare, apreciem că factura fiscală nu constituie titlu executoriu și pentru penalitățile de întârziere stabilite în contract pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a contravalorii serviciilor furnizate.
De altfel, penalitățile de întârziere nici nu pot fi stabilite prin intermediul unei facturi fiscale, care nu are natura unui act juridic, însușit de către ambele părți, ci a unui mijloc de probă în dovedirea executării obligațiilor de către furnizorul de servicii de utilități publice, în cazul analizat.
În conformitate cu art. 666 alin. (5) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
În concluzie, opinia INM este în sensul că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de încuviințare a executării silite în privința creanței reprezentate de penalitățile de întârziere aferente contravalorii serviciilor de furnizare de utilități publice, în temeiul art. 666 alin. (5) pct. 2 C. proc. civ., întrucât facturile nu constituie titlu executoriu și în privința penalităților de întârziere.˝
Dispozițiile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, potrivit cărora „factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu”, se completează cu dispozițiile legii generale în materia serviciilor de utilități publice, Legea nr. 51/2006, acesta fiind motivul pentru care problemele au fost conexate, având un obiect identic.
Cu referire la sfera efectului executoriu conferit de legea specială facturilor fiscale, apreciem că nu au intervenit modificări legislative sau alte împrejurări care să justifice schimbarea opiniei juridice exprimate anterior, sens în care, pentru aceleași rațiuni, soluția asupra capătului de cerere vizând contravaloarea serviciilor de utilități publice, formulat în cadrul unor acțiuni în pretenții ( de drept comun sau pe calea procedurii cererilor cu valoare redusă) este aceea de respingere ca fiind lipsi de interes.
În privința aplicării în timp a dispozițiilor referitoare la caracterul executoriu al facturilor privind serviciile de utilități publice, regula tempus regit actum implică luarea în considerare a momentului intrării în vigoare a normei (26 noiembrie 2016), neputându-se aplica efectul executoriu tuturor facturilor fiscale emise pentru serviciile de utilități publice, chiar dacă acestea au fost emise anterior datei precizate. O altă interpretare ar echivala cu retroactivitatea art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006, ceea ce contravine principiilor constituționale (art. 15 din Constituția României).
Însă este esențial a se observa că nu contractul de furnizare a serviciului de utilitate publică, în baza căruia se emite factura, constituie titlu executoriu, ci numai documentul de plată (factura) emis în baza contractului de furnizare constituie titlu executoriu. Voința legiuitorului este explicită, a ales să aloce beneficiul caracterului executoriu facturilor fiscale, iar nu contractului, ceea ce sens în care conferă facturii fiscale o autonomie clară față de convenția în temeiul căreia este emisă, astfel încât regimul juridic instituit prin art. 42 alin (61) din Legea nr. 51/2006 ar trebui să devină aplicabil în raport cu data emiterii facturii, fără nicio relație cu data încheierii contractului.
În concluzie, opinia INM este în sensul că facturile fiscale emise în temeiul unor contracte pentru furnizare de servicii utilități publice reprezintă titlu executoriu numai pentru contravaloarea serviciilor, iar nu şi pentru plata penalităților de întârziere, astfel încât cererile de chemare în judecată (pretenţii/cereri de valoare redusă) formulate de Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA sau alți operatori de servicii de utilități publice vor fi respinse ca lipsite de interes în ceea ce priveşte debitele menţionate în facturile emise după data de 26.11.2016 (data intrării în vigoare a art. 42 alineat 61 din Legea nr.51/2006 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.225/2016, publicată în M. Of. din 23.11.2016), indiferent de data încheierii contractului.
Conținutul și concluziile dezbaterilor
Problemele identificate în legătură cu acest aspect au fost:
– soluția instanței cu privire la cererile având ca obiect debitul și nu penalitățile;
– aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.51/2006 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.225/2016 contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 225/2016;
În legătură cu primul aspect, soluția care se impune este aceea a respingerii ca lipsită de interes a cererii având ca obiect penalitățile, factura fiscală având caracter executoriu doar în ceea ce privește debitul principal nu și penalitățile.
În legătură cu cel de-al doilea aspect, s-au conturat următoarele opinii:
– caracterul executoriu nu poate fi atribuit decât facturilor emise în baza unor contracte încheiate ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 225/2016 având în vedere faptul că aceste facturi reprezintă un instrument de plată, nu sunt exterioare contractului, exprimă valoric obligațiile contractuale și, prin urmare, nu pot fi privite distinct de contractul în baza căruia sunt emise. Un alt argument îl reprezintă faptul că această situație nu se circumscrie situațiilor prevăzute expres de Codul civil care reglementează aplicarea dispozițiilor legii noi la situații juridice născute ulterior încheierii actului;
– facturile emise după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 225/2016 au caracter executoriu chiar dacă au fost emise în baza unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 225/2016 întrucât legea conferă caracter executoriu facturii și nu contractului. În caz contrar, textul nu ar avea nicio finalitate.
Participanții și-au însușit cu majoritate opinia formatorilor INM.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii preşedintilor secțiilor
specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței și care s-a defășurat în perioada 27-28 iunie 2019, la Ploiești.
