Prima mănăstirea ortodoxă din Ardeal, cunoscută, în primul rând, pentru izvorul unic în Europa, este luată cu asalt de pelerini din toată ţara. Aceştia vin să ia apă de la izvorul cu puteri miraculoase, să se închine la un fragment din lemnul Sfintei Cruci, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la icoana Mântuitorului pictată de părintele Arsenie Boca, precum şi la moaştele Sfântului Nectarie şi a mai multor sfinţi.
Cea mai mare sărbătoare închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din cursul anului bisericesc, Adormirea Maicii Domnului, 15 august, va fi prăznuită în chip deosebit la cea mai veche vatră monahală ortodoxă din Bihor, Sfânta Mănăstirea Izbuc, care își va sărbători hramul principal.
Sfânta Liturghie de la miezul nopții
Mii de pelerini din Bihor și din țară au ajuns încă de ieri pentru a fi pe 15 august la mănăstire să primească hrană duhovnicească, fiind primiți cu multă dragoste de obștea mănăstirii. Sfintele slujbe au început din ajun, miercuri, 14 august, de la ora 19, cu Slujba Privegherii, Prohodul Maicii Domnului, procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului la izvorul tămăduitor Izbuc, Taina Sfântului Maslu și Rugăciuni de dezlegare, încheiate cu Sfânta Liturghie de la miezul nopții. Apoi, în ziua de joi, 15 august, praznicul va debuta la ora 7 cu Sfințirea mică a apei la Izvorul Maicii Domnului, iar de la ora 8 se va săvârși Sfânta Liturghie arhierească de către Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, înconjurat de un mare sobor de preoți și diaconi.
Numele de Izbuc vine de la un izvor care se află lângă mănăstire şi care izbucneşte la anumite intervale – izbuc intermitent. Actuala mănăstire a fost construită între anii 1928-1930, si este o mănăstire de călugări.Fenomenul carstic este consiterat factor de minuni, pe seama lui punându-se vindecări miraculoase. Este cunosct în ţară şi peste hotare, fiind unic în Europa.Oamenii povesteau că acolo „veneau aici bolnavi din toate judeţele din jurul Bihorului, din Cluj, Satu-Mare, Arad, Hunedoara şi mulţi dintre ei s-au întors după aceea spunând că s-au facut bine şi s-au tămăduit. Am văzut oameni schilozi aduşi cu targa sau căruţa, copii purtaţi de părinţi în spate ori alţii abia umblând sprijiniţi în baston. Oamenii veneau 15 km pe jos, de la gara din Vaşcău. Doamne, multe minuni s-or făcut la acest izvor. Şi n-a secat decât o singură dată, atunci s-a oprit de tot. Era pe vremea ungurilor, cand eram sub ocupaţie austro-ungară. Atunci n-a mai curs şapte ani. S-au aciuat pe lângă el nişte călugări catolici şi-au pus taxa la intrare”.
Legenda spune că un copil orb ce se afla într-o zi prin preajma izvorului a auzit susur de apă, iar după ce s-a spălat pe faţă a început să vadă. Datorită acestui izvor, călugării s-au strâns şi au vieţuit în acest loc. Documentele mărturisesc că încă din secolul 11-12 au existat călugări care au vieţuit în acest loc.
Partajează acest conținut:
