În cadrul întâlnirii președinților de secții specializate ale ÎCCJ și curților de apel, dedicată dezbaterii problemelor de practică neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței din 24-25octombrie 2022 s-au exprimat două opinii referitoare la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor formulate de autoritățile contractante în litigii care decurg dintr-un contract de achiziție publică
Într-o primă opinie, s-a apreciat că acțiunile formulate de autoritățile contractante sunt scutite de la plata taxei de timbru în temeiul art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
În a doua opinie, s-a considerat că astfel de cereri nu sunt scutite de la plata taxei de timbru, scutirile fiind situații de excepție, astfel încât sunt de strictă interpretare şi aplicare, iar regula o reprezintă timbrarea cererilor de chemare în judecată. Cât timp legiuitorul a prevăzut scutirea de la plata taxei de timbru doar în cazul formulării cererii de apel şi de recurs, pentru cererea de chemare în judecată autoritatea contractantă datorează taxă de timbru.
În opinia Institutului Național al Magistraturii
se impune a fi subliniat încă de la început că în privinţa normelor referitoare la taxele judiciare de timbru, raportul dintre OUG nr. 80/2013 şi Legea nr. 101/2016 este de la general-special, astfel că dispozițiile speciale din Legea nr. 101/2016 se completează în mod firesc cu prevederile OUG nr. 80/2013, pentru situaţiile care nu sunt reglementate expres de norma specială. Se poate observa că art. 521 și art. 56 din Legea nr. 101/2016 au conţinut similar, cu menţiunea că art. 56 alin. 1 prevede că scutirea se aplică atât pentru apeluri, cât şi pentru recursuri, împrejurare ce rezultă din aceea că, în cazul acţiunilor reglementate de art. 521, calea de atac este recursul. De asemenea, se observă că, de regulă, autoritatea contractantă nu are calitatea de reclamant în cadrul contestaţiei privind procedurile de atribuie, astfel încât era redundantă precizarea că este scutită de la plata taxei de timbru contestaţia formulată de autorităţile contractante, cât timp aceasta ar putea avea calitate procesuală activă doar în recurs. Din moment ce art. 56 alin. 1 din Legea nr. 101/2016 nu se referă şi la cererile de chemare în judecată, rezultă că devin incidente prevederile generale, respectiv art. 30 din OUG nr. 80/2013.De altfel, această interpretare este singura în acord cu viziunea exprimată de legiuitor în Legea nr. 101/2016 în privința căilor de atac atunci când acestea sunt formulate de autorităţile contractante, neexistând nici un argument pentru care autoritatea contractantă să datoreze taxă de timbru pentru cererea de chemare în judecată, însă nu şi pentru calea de atac formulată.
În plus, o asemenea concluzie rezultă inclusiv din jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României.
Astfel, în cadrul Deciziei nr. 221/2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în redactarea în vigoare ca urmare a modificării prin art. IV pct. 37 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 764/01.08.2022, Curtea a reţinut că „41. Astfel, pornind de la caracteristicile noţiunii de autoritate contractantă, în jurisprudenţa sa, cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 497 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 21 octombrie 2020, paragrafele 15 şi 16, Curtea a stabilit că scutirea autorităţilor publice, care intră sub incidenţa reglementării criticate, de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare are o justificare obiectivă şi raţională, întrucât ar fi absurd ca autorităţile respective – beneficiare de alocaţii bugetare – să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget, acestea fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona. De asemenea, Curtea a statuat că principiul egalităţii, prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni, nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice.
Așa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care suntcreate. Curtea a învederat însă că existenţa calităţii de autoritate/instituţie publică nu este suficientă pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, inclusiv cea prevăzută de art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, aceasta nefiind aplicabilă decât în cazul special al veniturilor publice, iar nu şi în cazul în care instituţia formulează cereri ca urmare a pretenţiilor ce decurg din contracte civile sau comerciale sau alte raporturi ce excedează domeniului strict delimitat al noţiunii de venituri publice. Aşa fiind, nu toate pretenţiile pecuniare formulate de autorităţile publice prevăzute în art. 30 alin. (1) din actul normativ menţionat sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Competenţa de a califica obiectul cauzei deduse judecăţii şi, implicit, modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente litigiului reprezintă însă atributul exclusiv al instanţei de judecată”.
În concluzie, opinia INM este în sensul că acțiunile formulate de autoritățile contractante în litigii care decurg dintr-un contract de achiziție publică, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Legislaţie incidentă și jurisprudență relevantă:
Legea nr. 98/2016
Art. 3 alin. 1 lit. l, prin contract de achiziţie publică se înţelege contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una ori mai multe autorităţi contractante, care are ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii
Art. 4, „(1) Au calitatea de autoritate contractantă în sensul prezentei legi: a) autorităţile şi instituţiile publice centrale sau locale, precum şi structurile din componenţa acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite şi care au stabilite competenţe în domeniul achiziţiilor publice; b) organismele de drept public; c) asocierile formate de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).(2) Prin organisme de drept public în sensul alin. (1) lit. b) se înţelege orice entităţi, altele decât cele prevăzute la alin. (1) lit. a) care, indiferent de forma de constituire sau organizare, îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii: a) sunt înfiinţate pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial; b) au personalitate juridică; c) sunt finanţate, în majoritate, de către entităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau de către alte organisme de drept public ori se află în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea ori controlul unei entităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau ale unui alt organism de drept public ori mai mult de jumătate din membrii consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supraveghere sunt numiţi de către o entitate dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) ori de către un alt organism de drept public.
(3) Se consideră că nevoile de interes general, prevăzute la alin. (2) lit. a), au caracter industrial sau comercial, dacă entitatea înfiinţată, în condiţiile legii, de către o autoritate contractantă îndeplineşte în mod cumulativ următoarele condiţii: a) funcţionează în condiţii normale de piaţă; b) urmăreşte obţinerea unui profit; c) suportă pierderile care rezultă din exercitarea activităţii sale”
Legea nr. 101/2016
Art. 521 „(1) Contestaţia (s.n. privind procedurile de atribuie, formulate potrivit art. 49 din Legea nr. 101/2016) introdusă la instanţa judecătorească competentă se taxează cu 2% din valoarea estimată a contractului, dar nu mai mult de 100.000.000 lei.
(4) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru recursurile formulate de autorităţile contractante”.
Art. 56 „(1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti potrivit prevederilor prezentului capitol (s.n. litigiile prevăzute la art. 53 din lege) se taxează cu 2% din valoarea cererii, dar nu mai mult de 100.000.000 lei.
(4) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru prevăzută la alin. (1) şi/sau alin. (2) recursurile/apelurile formulate de autorităţile contractante”.
OUG nr. 80/2013
Art. 30, „(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul FinanţelorPublice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
(2) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe şi din dobânzi şi comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, precum şi veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile”
