Decizie importantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), pronunţată la cererea Tribunalului Cluj. Judecătorii au stabilit, joi, că e suficient ca o persoană impozabilă să prezinte o factură fiscală, fără să fie condiţionată de furnizarea altor elemente care să probeze realitatea operaţiunilor economice realizate, pentru a beneficia de dreptul de reducere a TVA. În plus, decizia de impunere trebuie să fie anulată dacă o persoană nu a avut acces la informaţiile din dosarul său administrativ, a decis instanţa europeană.
Decizia CJUE a fost pronunţată în cazul unei cereri formulate în cadrul unui litigiu între o firmă românească din domeniul exploatării resurselor forestiere, pe de o parte, şi Administrația Județeană a Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice. Obiectul procesului desfăşurat în România îl constituia o cerere de anulare a actelor administrative fiscale prin care societății i‑au fost impuse obligații fiscale suplimentare în materie de TVA și de impozit pe profit.
În hotărârea de joi, 4 iunie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit:
1) Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, dacă, în cadrul procedurilor administrative naționale de inspecție și de determinare a bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, o persoană impozabilă nu a avut posibilitatea să aibă acces la informațiile care figurează în dosarul său administrativ și care au fost luate în considerare la adoptarea unei decizii administrative care i‑a impus obligații fiscale suplimentare, iar instanța sesizată constată că, în lipsa acestei neregularități, procedura ar fi putut avea un rezultat diferit, acest principiu impune ca această decizie să fie anulată.
2) Principiile care guvernează aplicarea de către statele membre a regimului comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA), în special cele ale neutralității fiscale și securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în prezența unor simple bănuieli nesusținute cu dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale, persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a TVA‑ului dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate.
Potrivit legislaţiei naţionale şi europene, deciziile CJUE sunt obligatorii pentru toate statele membre ale Uniunii şi, în materie de TVA, au prioritate în faţa oricărei legi naţionale.
Întreaga hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene poate fi citită aici.
