Lucrări de restaurare la Biserica din Fasca s-au făcut în 1977. Biserica datează din 1759. Ambulanța pentru Monumente Bihor a început un proces de restaurare, iar azi au avut un ajutor nesperat: prefectul Dumitru Țiplea. Reprezentantul Guvernului în teritoriu nu a fost acolo pentru imagine, pentru poză,. Cei care îl cunosc pe prefect știu că acesta mânuiește bine sculele cu care adesea lucrează în propria-i gospodărie. Dumitru Țiplea a povestit cum a fost pe șantierul Bisericii monument din Fâșca și a explicat în detaliu ce lucrări a făcut.
<Astăzi am dat o mână de ajutor celor de la Ambulanța pentru Monumente Bihor, la salvarea bisericii de lemn de la Fâșca.
Lucrările au început luni, 12 iunie, și sunt efectuate de 12 voluntari și 5 meșteri din Maramureș. Majoritatea voluntarilor sunt studenți la arhitectură, construcții sau inginerie.
În primă fază s-a dat jos dranița veche de pe biserică și construcția s-a securizat împotriva intemperiilor cu o prelată groasă. Elementele afectate vor fi îndepărtate, dacă este cazul, și vor fi înlocuite tot cu elemente din lemn vechi, provenit de la demolarea unei case vechi din sat. În prezent se lucrează la corpul navei, în partea de deasupra altarului. Se montează deja lați, peste care deja s-a început baterea draniței.
După ce conservăm biserica de lemn din Fâșca, lucrările se mută la Luncșoara, unde se află a doua biserică pe care o conservăm în acest an.
Sunt onorat că am reușit să contribui, nu doar în calitate de prefect, ci și de voluntar, la salvarea unui monument important din patrimoniul cultural al județului Bihor.
Doresc să felicit pentru implicarea în acest proiect Ambulanța pentru Monumente Bihor, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, Primăria Vârciorog, Parohia Fâșca și, în special, familiile din comunitatea locală, care asigură zilnic hrana celor care muncesc aici. Prin efortul lor comun, salvează istoria noastră pentru generațiile care vin!
Biserica a fost construită în anul 1759, în localitatea Fâșca, pe terenul familiei lui Ungur Petru. De acolo a fost adusă și reclădită în anul 1873, pe vatra actuală, în mijlocul câmpului cu flori. După numai 60 de ani, biserica a fost din nou reparată, pereții fiind tencuiți cu lut amestecat cu pleavă de secar[. Până în anul 1954 a fost acoperită cu șindrilă , înlocuită apoi cu tablă galvanizată. La construirea bisericii nu s-a utilizat fierăstrăul, toate bârnele fiind tăiate din topor, inclusiv capetele celor trei bârne prelungite în console, la colțurile navei și altarului Interiorul nu este pictat și nici nu se observă urme de pictură, cu excepția ușilor împărătești.
Partajează acest conținut:
