Un avocat era bucuros că fiul său terminase avocatura şi astfel putea să-i calce pe urme. Trece ceva timp şi avocatul cel tânăr preia clienţii şi cazurile tatălui său, acesta ieşind la pensie.
Într-o zi vine bucuros acasă şi îi zice tatălui:
– Tată, ştii cazul ăla care n-ai putut tu să-l rezolvi în peste douăzeci de ani!?
– Da, fiule!
– Păi eu l-am rezolvat într-o săptămână!
– Foarte bine fiule, dar să nu uiţi că acel caz te-a ţinut pe tine la şcoală, la liceu, la facultate şi mai rămânea şi de-o vacanţă!
Partajează acest conținut:
