Cristian Călin Gîndac este avocat specializat în drept penal și membru în Baroul Cluj din noiembrie 2018. Este absolvent al Facultății de Drept din Cluj-Napoca, din cadrul Universității Creștine ”Dimitrie Cantemir” București și are un masterat în Științe Penale și Criminalistică. Este cunoscut și pentru faptul că, de fiecare dată când are ocazia, spune lucrurilor pe nume, chiar dacă pe unii îi deranjează. În 2020 a ieșit în stradă, alături de alți peste 100 de avocați din Baroul Cluj, și a protestat după ce avocatul Robert Roșu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare pentru că și-a făcut meseria. În interviul acordat BihorJust, Cristian Gîndac a povestit, printre altele, despre cele mai mari dezamăgiri pe care le-a trăit ca avocat, despre ranchiuna pe care unii procurori și judecători o poartă avocaților, dar și cum reacționează când clienții încearcă să îi spună ce are de făcut.
Primul caz, un dosar de înșelăciune cu peste 200 de părți vătămate
Reporter: Când și cum ați ales să vă îndreptați către profesia de avocat?
Cristian Călin Gîndac, avocat: Sincer să fiu, când am ales să urmez cursurile facultății de drept, nu îmi imaginam o altă profesie compatibilă cu profilul și aptitudinile mele decât cea de avocat. Și nu, nu am avut în familie nicio cunoștință, fie ea cât de îndepărtată, care să aibă această profesie nobilă.
Reporter: Care a fost primul caz al dumneavoastră, ca avocat?
Cristian Călin Gîndac: Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri. Maestrul meu mi-a spus că următoarea zi trebuie să particip la audieri într-un dosar destul de voluminos, în care se cerceta o infracțiune de înșelăciune în formă continuată (și altele, printre care și constituirea unui grup infracțional organizat), cu consecințe deosebit de grave, peste 200 de persoane vătămate/părți civile, pe rolul DIICOT- ST Cluj. Pe vremea aceea, nu ni se permitea accesul cu telefoane mobile, tablete, laptopuri etc. Audierea unei singure persoane a durat aproximativ 8 ore, timp în care am scris olograf 12 pagini. Dar etapa prealabilă audierii a constat în studierea temeinică a dosarului care presupunea cunoștințe avansate și de drept civil, după care am discutat pe marginea dosarului cu un fost coleg de birou mai ”vechi” decât mine cu câțiva ani.
Reporter:Infracțiunile din domeniul dreptului penal presupun un grad ridicat de complexitate și interdisciplinaritate a domeniilor? Cum arată portretul avocatului specializat în această arie?
Cristian Călin Gîndac: Nu toate, dar da, presupun o pregătire temeinică din foarte multe domenii. Dacă discutăm de infracțiuni la regimul silvic, spre exemplu, trebuie să știm organigrama din cadrul unui ocol silvic, cu atribuțiile aferente (șef de ocol, sef de district, pădurar, brigadier silvic etc), apoi toată procedura de marcare a arborilor, de punere în valoare, de inventariere și lista continuă.
Dacă discutăm despre o infracțiune de vătămare corporală din culpă/ucidere din culpă (malpraxis medical), un dosar complex în care avem raport de expertiză, nou raport de expertiză, aviz de la comisia de avizare și control, aviz de la comisia superioară medico-legală, mai avem și decizie de la Colegiul Medicilor și apoi decizie de la Comisia Superioară de Disciplină, unde nu există un acord unanim cu privire la existența unei culpe medicale – și fiecare comisie vine cu o completare -, vă dați seama că noi trebuie să le așezăm cap la cap și să obținem cea mai bună soluție pentru clientul pe care îl reprezentăm.
Dacă discutăm despre infracțiuni de evaziune fiscală, trebuie să avem cunoștințe și din domeniul financiar-contabil, să cunoaștem tot parcursul scriptic al unei operațiuni, cum se poate face dovada unei anumite plăți, de ce ar exista o diferență între o posibilă sumă ridicată în numerar și documentele justificative existente în contabilitate și așa mai departe.
Dar să înțelegem un aspect suficient de clar: noi nu facem ”de toate”. Avem reglementări care ne permit să apelăm la persoane specializate în diferite domenii, la experți, care sunt în măsură să ofere răspunsuri la obiectivele propuse de către părți și instanță. Doar că noi suntem cei care trebuie să știm cum anume trebuie să formulăm o anumită întrebare la care expertul sau specialistul urmează să răspundă, pentru a obține ceea ce este în beneficiul clientului pe care îl asistăm/reprezentăm.
”Dezamăgit de sistem, care de multe ori e primitiv”
Reporter: Au fost momente în care v-ați gândit să renunțați la această profesie?
Cristian Călin Gîndac: Până acum, nu. Cred și sper să nu existe vreodată. Într-adevăr, mi-am pus un mare semn de întrebare referitor la soarta aceste profesii în momentul în care am văzut un coleg condamnat definitiv pentru exercitarea – în condițiile legii – a profesiei de avocat, pentru care am ieșit foarte mulți colegi în stradă și am protestat. Chiar dacă tot acel rău a fost reparat într-o oarecare măsură, a creat un precedent extrem de periculos pentru profesia noastră.
Reporter: Care a fost cea mai mare dezamăgire de când sunteți avocat?
Cristian Călin Gîndac: Sincer, nu știu care dintre ele e cea mai mare, doar că spre deosebire de alți colegi, eu le spun ”cât fierul încă e cald”. Sunt dezamăgit de sistem, care de multe ori e primitiv, din punct de vedere al concepției. Să vă dau câteva exemple: după ce trimit o cerere prin care am solicitat eliberarea, în format electronic sau fizic, a unei copii după întreg materialul de urmărire penală, mă trezesc că mă sună un distins domn procuror militar care îmi spune că ”de când sunt eu procuror nu am dat copii după tot dosarul și nici nu o să dau”.
Apoi, un alt caz, aceeași cerere trimisă la un alt parchet. Primesc ordonanța pe email, prin care mi se aprobă cererea de consultare și mi se spune faptul că cererea pentru eliberarea fotocopiilor se va soluționa după ce voi indica în concret filele după care solicit fotocopii. Apoi, în dosar existau și înregistrări video stocate pe trei suporturi optice. Primesc copie după tot dosarul, mai puțin înregistrările stocate pe acele suporturi optice, la care îmi spune o doamnă procuror să formulez o altă cerere și să indic în concret și se va pronunța (deși am solicitat copie după întreg materialul de urmărire penală). Și lista poate continua mult.
În instanțe, constat că foarte mulți judecători apelează la copy-paste și, efectiv, nu mai analizează starea de fapt și nu oferă o proprie interpretare probelor, ci pur și simplu dau un copy-paste interpretării procurorului din rechizitoriu. Dacă vorbim de măsuri preventive, deja am o practică destul de consolidată în hotărâri copy-paste, prin care se menține măsura preventivă și în unele diferă doar data și numărul încheierii, în rest nimic, ceea ce este extrem de grav.
Despre amenda judiciară aplicată avocatului și reducerea onorariului
Reporter: Ne puteți da câteva exemple de reglementări în materie procesual penală care ar trebui să fie adoptate în perioada următoare?
Cristian Călin Gîndac: Dacă discutăm de profesia noastră, în momentul de față cred că dispozițiile care ne afectează pe toți sunt cele referitoare la aplicarea amenzii judiciare avocatului de către instanțe și reducerea onorariului (procedură civilă).
Referitor la prima chestiune, ar trebui ca instanța să emită o adresă către barou și acesta să analizeze și să dispună în consecință dacă este un motiv întemeiat sau nu, pentru că doar colegii noștri sunt în măsură să aprecieze corect și obiectiv, cunoscând în concret tot ce presupune exercitarea profesiei de avocat.
Cu privire la al doilea aspect, nu am înțeles cum îmi poate aprecia munca un judecător și astfel să îmi reducă onorariul după criterii doar de el știute (sau cum s-ar spune, ”din burtă”). Aberant. Articolul respectiv ar fi trebuit demult să fie exclus din cod, dacă am fi avut și noi organe de conducere interesate. Dar, las’ că merge și așa, să nu ne punem rău cu nimeni, asta e, clientul nu își recuperează banii.
În rest, sunt extrem de multe neajunsuri în sfera procesual-penală.
Reporter: Ați avut vreun caz mai deosebit de care vă amintiți?
Cristian Călin Gîndac: Pentru mine, fiecare caz are specificul lui și acesta este un criteriu care m-a făcut să mă îndrăgostesc de penal și cu fiecare dosar angajat, pasiunea crește și mai mult. Îmi amintesc de absolut toate cauzele pe care le-am avut. Dacă ar fi să spun un caz care m-a marcat profund, e un dosar în care tatăl biologic a fost trimis în judecată pentru fapte de viol și agresiune sexuală și corupere sexuală de minori, clienții mei fiind mama și minorii.
Reporter: Care a fost cea mai lungă audiere?
Cristian Călin Gîndac: Cea mai lungă audiere la care am participat a durat 11 ore, la DIICOT, cu două pauze de 10-15 minute. Un an cred că tot audieri de genul acesta am avut, 8-10 ore.
Reporter: Dar cel mai dificil caz?
Cristian Călin Gîndac: Cel mai dificil caz e de regulă atunci când clientul trebuie să își dovedească nevinovăția, pentru că doar în teorie, de dragul echității, organele de urmărire penală administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. În realitate, extrem de rar se materializează această garanție procesuală.
Când unii procurori și judecători poartă ranchiună…
Reporter: Apăraţi clienţii în faţa poliţiştilor, a procurorilor, dar şi în faţa judecătorilor. Cine este mai greu de convins: procurorul sau judecătorul?
Cristian Călin Gîndac: Ca să fiu extrem de sincer, răspunsul este DEPINDE. Unii procurori au intrat în profesie cu concepția că orice persoană anchetată trebuie condamnată. Alții, sunt vertebrali și dacă un inculpat trebuie achitat, pun concluzii de achitare. Ce să mai spun și despre circulara doamnei procuror general, prin care le impune procurorilor să nu respecte deciziile CCR? Judecătorii, în mod normal, ar trebui să fie imparțiali. Dar nu știu ce imparțialitate poate exista când tu ai fost procuror 10 ani (pe concepția că îi condamnăm pe toți) și apoi ajungi judecător.
Reporter: Într-o postare recentă spuneați că o parte dintre judecători și procurori vă poartă ranchiună și, deseori, vă pun piedici procedurale cu rea-credință. Ne puteți detalia?
Cristian Călin Gîndac: Exact așa e. Dacă discutăm de faza de urmărire penală, când se audiază persoane, noi suntem anunțați abia la final, în data de, la ora de, vor avea loc activități de urmărire penală în dos. X și așa mai departe. Nu prea sunt curioși că tu ai cauză sau audieri într-un alt dosar, mai ales după luminata decizie a CCR. Dacă poți bine, dacă nu, asta e, ghinion cum s-ar spune. Partea bună e că sunt și oameni printre ei și unii chiar au bună-credință și încearcă să facă în așa fel încât să putem și noi ajunge.
Aceeași chestiune cu judecătorii. Când se amână cauza, se stabilește următorul termen de judecată, nu contează că tu ai cauză într-un alt județ, asta e, nu poți, îți asiguri substituirea.
Problema cu substituirea e un lucru pe care unii ori nu îl înțeleg, ori nu vor să îl înțeleagă. Ar fi extrem de sugestiv să se pună fiecare în pielea clientului, care a angajat un anume avocat X (alegere făcută intuitu personae) și apoi să afle că avocatul X nu poate ajunge la termen din motive obiective și urmează să fie asistat/reprezentat e către un alt avocat. Asta nu înseamnă că avocatul substituent nu e pregătit, pentru că eu unul nu aș putea să trimit un coleg fără să fie pregătit. Dar dacă eu am ales să fiu asistat/reprezentat de avocatul X, păi de el vreau să fiu, că altfel mergeam la altul.
”Când clienții au încercat să îmi spună ce am de făcut, am pus punct colaborării”
Reporter: Cum sunt clienții în prezent, când avem toate informațiile la un click distanță? Sunt mai documentați? Au încercat unii să vă spună ce aveți de făcut?
Cristian Călin Gîndac: E ca o sabie cu două tăișuri. Partea bună e că tehnologia ne ajută să comunicăm eficient, chiar dacă între noi sunt câteva mii de kilometri. Putem discuta pe videoconferință, putem avea acces la dosare electronice, cam așa ar trebui să fie, cu toate că unele instanțe efectiv își bat joc de portalul electronic. De exemplu, Tribunalul Constanța, unde, din lene și comoditate, nu se scanează documentele. Partea mai puțin bună e că foarte mulți oameni care nu au nicio legătură cu domeniul își dau cu părerea fie pe rețelele de socializare, fie pe forumuri, clientul citește și apoi ne întreabă: dar am văzut că scria cineva că nu așa trebuie…și așa mai departe.
Ca orice alt coleg, am avut clienți care au încercat să îmi spună ce am de făcut, doar că în secunda doi am pus punct oricărei colaborări. Una e să alegem cea mai bună strategie de apărare, să ne consultăm în permanență pentru a obține cea mai bună soluție pentru client și alta e să îmi spună mie un client cum să scriu un memoriu sau mai știu eu ce.
Reporter: Cum credeți că va arăta avocatura peste 15-20 de ani?
Cristian Călin Gîndac: Sper să înaintăm și să digitalizăm cât mai mult să ne fie tuturor mai ușor, însă sedințele să aibă loc tot fizic, în sala de judecată. Da, în unele cazuri, la plângeri contravenționale spre exemplu, aș fi de acord să se realizeze prin videoconferință.
Am mari speranțe că printr-o comunicare eficientă ne facem toți munca mai ușoară și ar trebui să înțeleagă toți actorii sistemului judiciar faptul că nu suntem adversarii lor. Nu e vina noastră dacă pe faza de urmărire penală au gafat-o polițiștii sau procurorii și pe cameră preliminară se constată nulitatea absolută sau relativă a unor mijloace de probă, cu consecința excluderii fizice de la dosarul cauzei și multe alte exemple. Fiecare trebuie să ne facem treaba cât de bine putem, evident în limitele legii. Noi nu apărăm infractori sau persoane vătămate, noi apărăm OAMENI.
Reporter: Un sfat pentru tinerii avocați care sunt la început de drum?
Cristian Călin Gîndac: Să își urmeze visurile, să lupte prin toate mijloacele legale pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale clienților și niciodată să nu uite faptul că avocatul nu este subordonat nici judecătorului, nici procurorului, nici polițistului.
