Jurisprudența ÎCCJ | Cameră preliminară. Încheiere interlocutorie. Contestaţie. Inadmisibilitate

Contestaţia formulată împotriva încheierii interlocutorii prin care sunt constatate vicii ale actului de sesizare, raportat la prevederile art. 345 din C. proc. pen., este inadmisibilă, chiar dacă în cuprinsul acesteia au fost respinse o parte dintre cererile şi excepţiile invocate, controlul asupra modului de soluţionare a cererilor şi excepţiilor putând fi realizat pe calea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care se va dispune începerea judecăţii sau restituirea cauzei la parchet. Pot fi supuse contestaţiei numai încheierile prin care judecătorul a soluţionat cauza în camera preliminară şi a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute în art. 346 alin. (1) – (4²) din C. proc. pen., celelalte încheieri neputând fi supuse separat contestaţiei, ci numai odată cu încheierea pronunţată în temeiul art. 346 alin. (1) – (4²) din C. proc. pen., prin care s-a soluţionat procedura de cameră preliminară.

Prin rechizitoriul din 29.12.2020 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (două acte materiale), prevăzute în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 – 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior și art. 5 C. pen. şi B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată (14 acte materiale), prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 – 248¹ C. pen.  anterior cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Totodată, a respins celelalte cereri formulate şi excepţii invocate de către inculpații A. şi B. cu privire la competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, precum şi cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

La 24.05.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Națională Anticorupție – Serviciu Teritorial Ploiești a transmis ordonanţa din 21.05.2021, prin care a remediat neregularităţile constatate de judecătorul de cameră preliminară şi a dispus menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești a acordat termen la 22 iunie 2021, când cauza a fost amânată la 9 septembrie 2021, ca urmare a imposibilităţii de prezentare din motive medicale a apărătorului ales al inculpatei B.

Împotriva încheierii din 20.04.2021, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de  Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au formulat contestaţie inculpaţii A. şi B.

La termenul din 8 septembrie 2021, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul prezentei cauzei.

Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de contestatorii inculpaţi, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată următoarele:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiilor formulate de inculpaţii A. și B. împotriva încheierii din 20 aprilie 2021, prin care, în procedura prevăzută în art. 342 şi următoarele din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 345 din C. proc. pen., a constatat neregularitatea rechizitoriului şi a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea remedierii neregularităţilor şi, totodată, a respins celelalte cereri formulate şi excepţii invocate de inculpaţi.

Încheierea penală din 20 aprilie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti, este o încheiere interlocutorie (intermediară) prin care sunt constatate vicii ale actului de sesizare raportat la prevederile art. 345 din C. proc. pen., chiar dacă în cuprinsul acesteia au fost respinse o parte din cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi. 

Potrivit art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280–282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

Deopotrivă, art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) – (4²), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor.

Astfel, se constată că, în procedura de cameră preliminară prevăzută în art. 342 şi următoarele din C. proc. pen., pot fi supuse contestaţiei numai încheierile prin care judecătorul a soluţionat cauza în cameră preliminară şi a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute de art. 346 alin. (1) – (4²) din C. proc. pen. Celelalte încheieri nu pot fi supuse separat contestaţiei, ci numai odată  cu încheierea pronunţată în temeiul art. 346 alin. (1) – (4²) din C. proc. pen. prin care s-a soluţionat procedura de cameră preliminară.

În raport de dispoziţiile art. 347 alin. (1) din C. proc. pen., în care se prevede expres că se poate face contestație și cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, rezultă că legiuitorul nu prevăzut posibilitatea contestării, pe cale separată,  a încheierii pronunţate în baza art. 345 din C. proc. pen., controlul de legalitate al acesteia fiind posibil numai după pronunţarea uneia dintre soluţiile prevăzute de art. 346 din C. proc. pen.

Or, în speţă, încheierea contestată de inculpaţii A. şi B. nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 346 alin. (1) – (4²) din Codul C. proc. pen., întrucât nu conţine o soluţie asupra camerei preliminare dintre cele prevăzute în art. 346 alin. (1) – (4²) din C. proc. pen.

Înalta Curte subliniază că inculpaţii vor putea valorifica criticile invocate în contestație, în contextul căii de atac ce o pot exercita împotriva încheierii finale, de dezinvestire, controlul asupra modului de soluţionare a cererilor şi excepţiilor putând fi realizat pe calea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care se va dispune începerea judecăţii sau restituirea cauzei la parchet.

De asemenea, se constată că jurisprudenţa instanţei supreme a statuat că încheierea interlocutorie nu poate fi supusă distinct contestaţiei prevăzute în art. 347 din C. proc. pen., ci numai odată cu soluţia finală prevăzută în art. 346 din C. proc. pen. dispusă în procedura de cameră preliminară (I.C.C.J., Sp., încheierea nr. 144 din 6 martie 2019, I.C.C.J., Sp, încheierea nr. 534 din 25 octombrie 2019).

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în  condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Faţă de aceste considerente, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că încheierea din 20 aprilie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie nu poate fi contestată în mod distinct, ci numai odată cu soluţia finală prevăzută în art. 346 din C. proc. pen. dispusă în procedura de cameră preliminară.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 347 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, contestaţiile formulate de inculpaţii A. și B. împotriva încheierii din 20.04.2021, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de  Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.