Tribunalul Brașov a formulat o sesizare prealabilă prin care solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să lămurească mai multe probleme legate de remedierea de către procuror a neregularităților actului de sesizare. Astfel, sunt vizate termenul de 5 zile în care se face această remediere, felul actului procesual și dacă verificarea pentru legalitate și temeinicie ar trebui făcută de procurorul ierarhic superior.
Conținutul sesizării prealabile:
Interpretarea art. 345 alin. (3) Cod procedură penală, respectiv: care este natura juridică a termenului de 5 zile în cadrul căruia procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare, care este felul actului procesual prin care se realizează remedierea, dacă actul trebuie verificat pentru legalitate şi temeinicie de către procurorul ierarhic superior şi care este termenul limită până la care ar putea interveni această verificare.
Textul legal vizat de sesizarea prealabilă:
Art. 345 alin. (3) Cod procedură penală – Procedura în camera preliminară: În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
Sesizarea prealabilă a fost formulată într-un dosar în care sunt judecați patru inculpați acuzați de înșelăciune. Aceștia s-ar fi ocupat de înființarea unei societăți comerciale, i-ar fi instruit și coordonat pe angajații acesteia și ar fi desfășurat în numele acestei firme, prin intermediul persoanelor angajate, activități de natură bancară, fără a avea autorizarea Băncii Naționale a României. Astfel, ar fi indus în eroare 46 de clienți cu privire la legalitatea activității comerciale desfășurate și la posibilitatea societății de a le acorda finanțările pe care aceștia le-au contractat.
Observând mai multe deficiențe în rechizitoriu – printre care neindicarea în concret a modalității de comitere a fiecărui act material din infracțiunea de înșelăciune și lipsa descrierii acțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune, reținută în cazul unui inculpat -, instanța a cerut Parchetului remedierea neregularităților.
Încheierea instanței a fost comunicată Parchetului pe 18 martie 2021, iar pe 24 martie 2021, șase zile mai tâziu, Ministerul Public a înaintat ordonanța procurorului de remediere a neregularităților, prin care a exprimat și menținerea dispoziției de trimitere în judecată. Judecătorul a constatat că această ordonanță nu a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior. Din acest motiv, instanța a conchis că neregularitățile constatate nu au fost remediate prin ordonanța indicată.
A reținut judecătorul că în procedura incidentală prevăzută de art. 345 alin. 3 C.pr.pen., în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii judecătorului de cameră preliminară, procurorul trebuie să remedieze neregularitățile actului de sesizare și să comunice poziția sa referitoare la trimiterea în judecată a inculpaților. în ceea ce privește natura actului de remediere, s-a arătat că acesta poate îmbrăca forma unei ordonanțe, a unor note, a unui referat sau a unor precizări, un act distinct de rechizitoriul întocmit în cauză, însă care va constitui corp comun cu acesta.
În ceea ce privește utilitatea unei interpretări unitare oferite de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Brașov a arătat că aspectul lacunar al formulării art. 345 al. 3 C.proc.pen. a condus la dezvoltarea unei adevărate instituții sui generis, adiacentă prevederii legale, ce a făcut obiectul unor discuții de practică neunitară, astfel:
1. La întâlnirea ce a avut loc în perioada 29-30 septembrie 2016, la Târgu Mureș, între președinții secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale curților de apel, s-a ridicat chestiunea naturii juridice a termenului de 5 zile prevăzut de art. 345 alin. (3) C.pr.pen. Cu ocazia dezbaterilor s-a constatat că nu există practică neunitară pe aspectul semnalat, motiv pentru care nu se impune adoptarea unei soluții.
În cadrul dezbaterilor au fost exprimate opinii în sensul punctului de vedere al INM, respectiv că termenul de 5 zile prevăzut de art. 345 alin. (3) C.pr.pen. nu este un termen de decădere, pentru următoarele argumente:
– prin îndreptarea neregularităților actului de sesizare nu se exercită de către reprezentantul Ministerului Public un drept, în sensul art.268 alin. (1) C.pr.pen.;
– așa cum s-a precizat anterior, procedura de cameră preliminară se finalizează după dezbaterea contradictorie a aspectelor de legalitate referitoare la faza de urmărire penală, contradictorialitate asigurată prin citarea părților și subiecților procesuali principali;
– inițial, configurarea acestui termen de către legiuitor a fost neîndoielnic în sensul unui termen de decădere, însă s-a realizat în contextul în care procedura camerei preliminare nu era una contradictorie;
– practica judiciară contrară are la bază jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 336/30 aprilie 2015), însă situația este diferită; în acest caz, nu se poate reține că, în ipoteza nerespectării termenului de 5 zile, părților/subiecților procesuali principali le-ar fi încălcat dreptul la apărare, câtă vreme au posibilitatea dezbaterii contradictorii, la termenul stabilit în acest sens, a aspectelor de legalitate cu privire la care procurorul a manifestat un punct de vedere;
– respectarea principiului egalității armelor în procedura camerei preliminare ar impune ca, dacă se recunoaște inculpatului posibilitatea de a exercita, în anumite condiții, dreptul procesual și la un moment ulterior celui prevăzut de lege, aceeași posibilitate ar trebui recunoscută și pentru procuror.
Prin urmare, dacă la termenul acordat în procedura camerei preliminare, dar cu depășirea celor 5 zile, se depune de către procuror la dosarul cauzei actul procedural prin care se remediază neregularitățile constatate, nu se mai justifică restituirea cauzei la parchet. A fost exprimată și opinia conform căreia termenul de 5 zile este unul imperativ, de decădere, a cărui nerespectare atrage restituirea cauzei la parchet.
2. La întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel, desfășurată la București, în perioada 9-10 martie 2020, s-a ridicat problema actului prin care procurorul procedează la remedierea neregularităților: un nou rechizitoriu, adresă, proces-verbal sau ordonanță?
Cu această ocazie, s-a exemplificat practica judiciară în materie, în care s-a reținut că actul prin care procurorul remediază rechizitoriul „este unul sui generis, fiind ”actul care complinește și remediază rechizitoriul și care, împreună cu acesta, va stabili limitele investirii instanței. (…) actul se va putea intitula chiar ”Remedierea neregularităților rechizitoriului nr. (…)” sau ”Act de remediere a neregularităților rechizitoriului nr. …” (M. Udroiu, coordonator, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C.H. Beck, București,2017, p. 1429)
Recent s-a exprimat și opinia potrivit căreia remedierea ar trebui inserată în cadrul unui proces-verbal, similar celor de îndreptare a erorilor ori de înlăturare a omisiunilor vădite; asimilarea acestei proceduri cu cea aplicabilă erorilor materiale este artificială, dar, așa cum s-a arătat, denumirea actului nu ar trebui să îi afecteze valabilitatea. Procurorii recurg adesea și la ordonanțe, chiar dacă este artificial să insereze remedierea într-un act prin care ”dispun” ceva, de vreme ce remedierea constă în precizări, reformulări etc, și nu în acte de dispoziție.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
