Malpraxis medical (XIV) | Cum poți dovedi existența unui malpraxis medical?

material realizat de avocat Andrei Tărău, din cadrul Baroului Bihor – specializat în cauze de malpraxis medical

Malpraxisul medical este acea greșeală/eroare profesională cauzatoare de pagube în detrimentul ambelor părți – al pacientului, respectiv personalului medical implicat în litigiul ce va urma, fie de natură civilă, fie de natură penală.

În situația în care un pacient consideră că a fost victima unui act medical defectuos, acesta are la îndemână mai multe mijloace legale prin care poate investi diferite autorități să constate existența unui caz de malpraxis medical.

1. Pacientul se poate adresa cu o reclamație la Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică. Practic, pacientul va fi nevoit să indice în cuprinsul cererii în ce constă actul medical defectuos și să prezinte în ce mod l-a prejudiciat această faptă. La cererea formulată de pacient sau familia acestuia, se anexează copii ale documentelor medicale în susţinerea afirmațiilor cuprinse în sesizarea adresată comisiei și copii ale documentelor legale din care să rezulte calitatea persoanei care a sesizat comisia.

În cazul în care pacientul alege să sesizeze cu o cerere Comisia din cadrul Direcției de Sănătate Publică, aceasta va desemna un grup de experți sau un expert medic legist, în funcție de complexitatea cauzei, în vederea analizării documentelor medicale şi, eventual, a audierii persoanelor implicate.

Pacientul va trebui să achite o taxa de expertiză în cuantum de aproximativ 4.000 lei, care va fi stabilită în funcție de complexitatea cazului și de gradul profesional al medicului împotriva căruia a fost formulată plângerea.

Comisia va emite o decizie (în maximum 3 luni de la sesizare) care va stabili existenţa sau nu a cazului de malpraxis – această decizie putând fi atacată în instanţă de pacient, asigurator şi/sau medic.

2. O altă procedură pe care o poate alege victima unui presupus malpraxis medical este calea soluționării pe cale amiabilă a litigiului. Pentru a demara această procedură, recomandăm pacientului sau familiei acestuia să apeleze la un profesionist, preferabil un avocat cu experiență în domeniului malpraxisului medical, care îi va ajuta, în primul rând, să obțină toate actele medicale întocmite cu ocazia prestării serviciilor medicale.

Ulterior obținerii documentelor medicale, specialistul angajat de părți va putea studia actele medicale și va urmări să obțină o a doua opinie medicală de la un medic clinician sau legist.

În măsura în care se va descoperi existența unui malpraxis medical, avocatul pacientului va iniția procedura de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, prin trimiterea unei invitații medicului suspectat de comiterea unei greșeli medicale sau/și unității medicale angajatoare. În cuprinsul invitației, trebuie descris, în mod argumentat, în ce a constat actul medical defectuos (diagnostic greșit, tratament greșit, supraveghere postoperatorie greșită/insuficientă etc.) și ce prejudiciu a fost cauzat pacientului în urma acestuia. Totodată, la invitație vor fi anexate și acte medicale care susțin existența malpraxisului medical.

Mai apoi, părțile implicate în litigiu, fie direct, fie prin intermediul avocatului lor, vor putea purta mai multe discuții, în cadrul cărora părțile își vor expune punctul de vedere propriu cu privire la problema malpraxisului medical ridicată de pacient.

În urma acestor întâlniri, părțile vor putea ajunge la o înțelegere care va fi consemnată în scris, prin care medicul va putea recunoaște greșeala medicală și îl va despăgubi pe pacient pentru prejudiciul suferit cu o sumă de bani, iar pacientul, la rândul său, va putea declara că nu mai are alte pretenții de natură civilă de la medicul responsabil și că nu îl va mai acționa în justiție pe acesta pentru malpraxisul medical comis.

De precizat că toată acesta procedură va fi desfășurată cu asigurarea confidenţialităţii tuturor informațiilor care au legătură cu cazul de malpraxis medical, astfel încât să nu fie afectată reputația sau demnitatea părților aflate în litigiu.

În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, din diverse motive – subiective sau obiective – pacientul are posibilitatea să se adreseze organelor judiciare competente, civile sau penale, după caz.

3. Pacientul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată cu o acțiune civilă în pretenții, îndreptată împotriva medicul suspectat de comiterea malpraxisului medical și a unității sanitare în cadrul căreia acesta a exercitat actul medical.

În esență, pacientul va trebui să dovedească existența unui act medical defectuos, vinovăția medicului, prejudiciul suferit și legătura de cauzalitate dintre fapta medicului și prejudiciu. În măsura în care pacientul va reuși să dovedească aceste aspecte, instanța de judecată va dispune obligarea medicului responsabil și a unității sanitare la plata unor juste despăgubiri – materiale și/sau morale – în vederea reparării prejudiciul suferit de pacient.

Trebuie precizat că legea civilă permite atât pacientului, cât și celorlalte părți implicate în procesul civil, să își desemneze un expert medic legist (recomandat) care să participe la efectuarea expertizei medico-legale. Acesta va analiza, la rândul său, întreaga probațiune și va întocmi o opinie expertală, distinctă de cea întocmită de experții desemnați să efectueze expertiza medico-legală, și care va fi folosită în procesul civil ca mijloc de probă.  

În situația în care există nemulțumiri cu privire la răspunsurile oferite de prima expertiză medico-legală, părțile pot solicita lămurirea sau completarea acestuia, pe de o parte, sau efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, pe de altă parte. Noul raport de expertiză medico-legală va fi întocmită de către o altă instituție medico-legală, superioară, expertul recomandat angajat de părți putând participa și la efectuarea noii expertize.   

Partea interesată să angajeze expertul recomandat va fi nevoită să-i achite acestuia un onorariu care variază în funcție de complexitatea speței ( între 4.000 și 6.000 lei), onorariul putând fi recuperat de la partea care pierde procesul.

În acest caz, pacientul se va putea adresa organelor judiciare penale cu o plângere penală pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – în termen de 3 luni de când a aflat de comiterea faptei – în cuprinsul căreia va indica, în esență, că suspectează medicul curant de comiterea unui act medical defectuos care i-a produs una din urmările de mai sus.

În cazul în care pacientul a decedat, aparținătorii acestuia vor avea posibilitatea să formuleze o plângere penală pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în cazul în care aceștia au suspiciunea că medicul a comis o eroare medicală care a condus la decesul pacientului.

În procesul penal, fapta medicului va putea fi dovedită, în principiu, cu aceleași mijloace de probă ca și în procesul civil, cu mențiunea că medicul acuzat de comiterea faptei penale nu va fi interogat, ci va fi ascultat fie ca martor, fie ca suspect sau inculpat, după caz.

Și în procesul penal, expertizele medico-legale sunt cele mai fiabile mijloace de probă, părțile având și în acest caz dreptul de a-și numi un expert medico-legal recomandat care să participe la efectuarea expertizelor medico-legale.

În cazul unui proces penal în care se efectuează cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pacientul-persoană vătămată are posibilitatea să-și retragă plângerea prealabilă până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Una din situațiile în care pacientul ar putea să își retragă plângerea este cea în care a reușit să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, în timpul procesului penal, și a fost just despăgubit de către persoana responsabilă.

Dacă organele judiciare nu s-au sesizat din oficiu pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, din diferite motive, recomandăm aparținătorilor pacientului să încerce, în primul rând, să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, în modalitatea arătată la pct. 2.

Concluzii      

Observăm că malpraxisul medical poate fi dovedit, în primul rând, cu actele medicale întocmite pacientului cu ocazia îngrijirii sale în unitatea spitalicească, în special în procedura de soluționare pe cale amiabilă a litigiului ivit.

În situația în care se ajunge la un proces, civil sau penal, principalul mijloc de probă care poate lămuri cauza este expertiza medico-legală, care reprezintă o „traducere” a actelor medicale, efectuată de un medic legist.

Având în vedere că pacientul nu are dreptul de a fi asistat de un expert recomandat (medic-legist) în procedura demarată ca urmare a sesizării Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, precum și costul ridicat al expertizei (aproximativ 4.000 lei), nu vedem niciun motiv de ordin practic pentru ca pacientul să se adrese acestei instituții cu o plângere.

În încheiere, arătăm că cea mai bună modalitatea de a stinge un litigiu de malpraxis medical este procedura de soluționare pe cale amiabilă, fiind o procedură confidențială, de scurtă durată, puțin costisitoare, prin care pacientul poate fi just despăgubit pentru prejudiciile cauzate și medicul poate evita procesul care, nu de puține ori, are un efect negativ asupra carierei sale.     

CITIȚI, de același autor: Comunicarea datelor medicale personale ale pacientului familiei | Diagnosticul eronat. Consecințe | Obligațiile subiectelor raportului juridic medical (medic-pacient) | Răspunderea profesională în accidentele medicamentoase