Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că atunci când o autoritate penală constată că actele pe care le anchetează ale unui guvernator al unei bănci centrale a unui stat membru nu au fost în mod vădit îndeplinite de acesta în calitatea sa oficială, procedura în privința sa poate fi continuată din moment ce imunitatea de jurisdicție nu se aplică. Astfel, nu sunt îndeplinite de un asemenea guvernator, în calitate oficială, acte de fraudă, de corupție sau de spălare de bani. Decizia a fost dată la solicitarea unei instanțe din Letonia, în cazul guvernatorului băncii centrale din această țară, acuzat de corupție.
Guvernatorul Băncii Naționale a Letoniei, Ilmars Rimsevics, a fost trimis în judecată, în 2018, pentru că ar fi acceptat două mite în legătură cu o procedură în materie de supraveghere prudențială privind o bancă letonă și că a spălat banii proveniți din una dintre aceste mite. Rimsevics, al cărui ultim mandat s-a încheiat în luna decembrie 2019, era și membru al Consiliului general și al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE).
”Având în vedere această particularitate, Tribunalul Districtual din Riga ridică problema dacă, în temeiul calității sale de membru al Consiliului general și al Consiliului guvernatorilor BCE, (Ilmars Rimsevics – n.n.) poate beneficia de imunitate în temeiul articolului 11 litera (a) din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, care acordă funcționarilor și altor agenți ai Uniunii imunitate de jurisdicție pentru toate actele îndeplinite de aceștia în calitatea lor oficială”, a arătat CJUE.
Instanța letonă a sesizat Curtea cu o întrebare preliminară prin care urmărea să se stabilească dacă și, dacă este cazul, în ce condiții și potrivit căror modalități guvernatorul unei bănci centrale a unui stat membru poate beneficia de imunitate de jurisdicție, în temeiul Protocolului privind privilegiile și imunitățile în cadrul unei proceduri penale îndreptate împotriva sa.
Aprecierea Curții de Justiție a Uniunii Europene
Amintind că toți guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre sunt membri ai Consiliului general al BCE și că guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre a căror monedă este euro sunt, în plus, membri ai Consiliului guvernatorilor BCE, CJUE a reținut că Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică BCE, membrilor organelor sale și personalului său. În consecință, acest protocol este aplicabil guvernatorilor băncilor centrale ale statelor membre, în calitate de membri ai cel puțin unui organ al BCE.
Astfel, guvernatorii băncilor centrale pot beneficia în special de imunitatea de jurisdicție pentru actele îndeplinite în calitatea lor oficială de membru al unui organ al BCE. În plus, continuă să beneficieze de această imunitate de jurisdicție după încetarea funcțiilor avute, a apreciat curtea europeană de justiție.
Aceasta a mai arătat că imunitatea de jurisdicție este acordată exclusiv în interesul Uniunii și că fiecare instituție a UE are libertatea de a ridica această imunitate în toate cazurile în care apreciază că ridicarea imunității nu contravine intereselor Uniunii.
”Așadar, revine exclusiv BCE, atunci când este sesizată cu o cerere de ridicare a imunității de jurisdicție a unui guvernator al unei bănci centrale în cadrul unei proceduri penale naționale în curs, sarcina de a aprecia dacă ridicarea imunității contravine intereselor Uniunii. În schimb, BCE și autoritatea responsabilă de procedura penală referitoare la un guvernator al unei bănci centrale naționale își partajează competența de a constata dacă actele susceptibile să facă obiectul unei încadrări penale au fost îndeplinite de guvernator în calitatea sa oficială de membru al unui organ al BCE și intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al imunității de jurisdicție prevăzute la articolul 11 litera (a) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile”, a stabilit Curtea.
CJUE a precizat că, atunci când autoritatea responsabilă de procedura penală constată că, în mod vădit, actele vizate nu au fost îndeplinite de guvernatorul băncii centrale în calitatea sa oficială de membru al unui organ al BCE, procedura în privința sa poate fi continuată din moment ce imunitatea de jurisdicție nu se aplică. Această situație se regăsește în cazul actelor de fraudă, de corupție sau de spălare de bani săvârșite de guvernatorul unei bănci centrale a unui stat membru care, prin ipoteză, ies din sfera funcției unui funcționar sau a unui alt agent al Uniunii.
CJUE: când are dubii, autoritatea națională trebuie să consulte BCE
Însă dacă autoritatea națională constată că actele vizate au fost îndeplinite de guvernatorul în cauză în calitatea oficială de membru al unui organ al BCE, ea trebuie să solicite ridicarea imunității de jurisdicție. Atunci când autoritatea națională are dubii cu privire la acest aspect, ea trebuie să consulte BCE și, în ipoteza în care aceasta din urmă apreciază că actele au fost îndeplinite în calitate oficială, să solicite din partea sa ridicarea imunității guvernatorului în cauză. Astfel de cereri de ridicare a imunității trebuie să fie admise, cu excepția cazului în care se stabilește că interesele Uniunii se opun acestui lucru.
”Pe de altă parte, respectarea acestei partajări a competențelor este supusă unui control din partea Curții, care poate fi sesizată cu o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE în cazul neîndeplinirii de către autoritățile naționale a obligației lor de a consulta instituția Uniunii în cauză atunci când orice îndoială cu privire la aplicabilitatea imunității de jurisdicție nu poate fi exclusă în mod rezonabil. Invers, atunci când ridicarea imunității este refuzată de instituția Uniunii competentă, validitatea acestui refuz poate face obiectul unei trimiteri preliminare în fața Curții sau chiar a unei acțiuni directe a statului membru în cauză în temeiul articolului 263 TFUE”, a stabilit CJUE.
În ceea ce privește întinderea imunității de jurisdicție prevăzute la articolul 11 litera (a) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, Curtea a precizat că o astfel de imunitate nu se opune actelor de urmărire penală în ansamblul lor, în special măsurilor de investigare, strângerii probelor și notificării actului de inculpare.
Cu toate acestea, în cazul în care, încă din stadiul investigațiilor efectuate de autoritățile naționale și înainte de sesizarea unei instanțe, se constată că funcționarul sau agentul Uniunii este susceptibil să beneficieze de imunitate de jurisdicție pentru actele care fac obiectul urmăririi penale, revine acestor autorități sarcina de a solicita instituției Uniunii în cauză ridicarea imunității. De altfel, întrucât de imunitatea menționată beneficiază doar funcționarul sau agentul Uniunii în discuție pentru un act determinat, ea nu se opune ca probele strânse în cursul unei anchete polițienești sau judiciare care vizează un atare funcționar sau agent să poată fi utilizate în alte proceduri privind alte acte neacoperite de imunitate sau îndreptate împotriva unor terți.
Curtea arată că, deși imunitatea de jurisdicție nu se aplică atunci când beneficiarul acestei imunități este pus sub acuzare într-o procedură penală pentru acte care nu au fost îndeplinite în cadrul funcțiilor pe care le exercită în numele unei instituții a Uniunii, ar fi în orice caz contrare principiului cooperării loiale procedurile abuzive naționale inițiate pentru acte care nu sunt acoperite de această imunitate, în scopul de a exercita o presiune asupra agentului Uniunii în cauză.
